Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 30/1. (2013)
Apariţii editoriale
Aparitii editoriale partea de jos” , imaginea päsärilor sufletului, cáci „sufletul se face pasäre dupä ce moare omul”, iar „mai sus”, interlocutorul sustine existenta a nouä „cercuri”, várni prin care trece sufletul, si „täte se gatä cu bradul care are in crengi soarele, luna si stelele”. Astfel de perceptii, surprinzätoare, sunt probate de Aurelia Diaconescu prin ornamentica de pe furcile de tors crestate (cercetätoarea prezintä tehnici de crestare, cioplire, incizie, colorare etc.) din colectiile etnografice muresene, ce amintesc de Axa Lumii sau Arborele Vietii vesnicit pe stälpii funerari. Ornamentica furcilor de tors preia motive si simboluri din zestrea altor obiecte etnografice, a bätelor ciobänesti, a fluierelor , a stälpilor de prispä sau motive astrale din ceramicä, tesäturi, lázi de zestre, repetändu-le sau nuantändu-le, fundamentänd un repertoriu ornamental de о uluitoare valoare spiritual, imbogätind „fenomenul de sincretism al ornamenticii populare romänesti.” Prin motivele fiziomorfe, cosmomorfe, geomorfe, fitomorfe, avimorfe, prin simbolurile „magic initiatice”, „pomul vietii” si „unda apei\ prin compozitiile ornamentale ingenioase, din care nu lipsesc rombul, triunghiul sau dintele de lup, rozeta, cercul, floarea soarelui, frunza de trifoi, crucea, furcile de tors devin inscrisuri ale complexitätii fiintei umane, ale dragostei, fecunditätii, räbdärii, nädejdii, succesiunii anotimpurilor. Ornamentica furcilor de tors devine carte de märturisiri, de iscusintä si cutezantä, de imaginatie, de transmitere a crezului prin care omul isi rostuieste loc potrivit in lume. Cu acuratete si relevantä incursiune bibliograficä (v. in special Albumul publicat in 190g, la Sibiu, de D.Comsa, cuprinzänd, in principal, furci de tors din toate zonele Transilvaniei), cercetätoarea ilustreazä indemänarea, gustul, ingeniozitatea creatorului traditional, irepetabilitatea, prin furcile de tors din zona Muntilor Cälimani si Gurghiu, cu puternicä simbolisticä folcloricä si religioasä, prin cele incizate de pe Valea Superioarä a Muresului sau furcile „cu tijä lungä poliedricä” din zona Tärnavelor, crestate sau pietate cu motive florale, furcile de tors din Idicel, Sängiorgiu de Pädure, Bahnea, Albesti, Viisoara, Cerghid. Privindu-le, descifräm, bunäoarä, octogonul si variante ale octogonului, ca simboluri al echilibrului cosmic sau, cum le numea Ivan Evseev in Dictionar de simboluri si arhetipuri culturale, simboluri ale infinitului. 372
