Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 30/1. (2013)
II. Muzeologie. Conservare-restaurare. Pedagogie muzeala
Le management de la représentasion des identites culturelles bazä sunt reprezentate de port, limbä, obiceiuri, care ar trebui sä fie cunoscute si „memorate”, in muzee, pentru fiecare etnie, dar la fel de important este si aflarea interculturalitätii, a canalelor de legäturä intre ele, locuirea pe acelasi teritoriu, potentialitätile umane si economice aproximativ egale cat si structura ocupationalä similarä, fiind considerate de regula determinari non-simbolice. Decurge din cele enuntate cä muzealizarea acestor identitati etnoculturale porneste de la orientarea managementului muzeal inspre selectia si crearea unui patrimoniu care trebuie sä facä dovada autenticitätii si reprezentativitätii specifice, adicä constituirea unor colectii compuse din piese-document cu mesaj identitar si a pieselor - document de legäturä, comune pentru etnoculturile existente. Acest lucru implicä formularea unor conceptii teoretice clare si adoptarea unei strategii globale pentru recuperarea discursului identitar. Totodatä, s-а observant cä in general, colectiile muzeale au inregistrat о anumitä tendintä care se regäseste aproape la fiecare institutie in sensul cä ponderea cea mai insemnatä din totálul pieselor, este reprezentatä de colectia de port popular si textile decorative. Aceasta s-ar datora ideii conform cäreia, portul popular de exemplu, are о reprezentare identitarä pregnantä in definirea specificului unei zone sau alta, aceasta idee de bazä fiind о prioritate a etnografiei romänesti о indelungatä perioadä, la care se mai adaugä desigur si valoarea esteticä ce dicta de multe ori selectia. ín ceea ce priveste reprezentativitatea, se pune intrebarea care ar trebui sä fie raportul intre piesele selectionate pentru a fi introduse in colectie si amplitudinea zonei etnografice care trebuie ilustratä, adicä numärul de localitäti incluse unei zone si necesarul de reprezentare prin piese muzeale. Incä de la inceput, etnomuzeografia „postdecembristä”, trecutä apoi si ea pe drumul integrärii europene, s-а confruntat cu una din problemele lumii contemporane, si anume a raportului dintre identitatea europeanä si relatiile ei cu identitätile nationale, de altfel, raportul globalizare - identitate. Aceastä problematicä ducea ea insäsi la о serie de intrebäri cum ar fi: se poate realiza о interculturalitate ce implicä о permeabilitate reciprocä in vederea contopirii? In ce mäsurä culturile nationale sunt suficient de permeabile pentru a facilita intrepätrunderea elementelor sträine; renuntarea la ultraspecificitäti nu riscä sä ducä la о uniformizare? Rezultä din cele de mai sus pe de о parte, teama de globalizare, dar pe de altä parte si riscul unei exacerbäri a nationalismului exclusivist (la toate etniile) ca marcä identitarä. Din acest elimat, problema prezervärii patrimoniului cultural devine о constantä a preocupärii, pästrärii identitätii culturale, iar notiunea de patrimoniu cultural, trebuie de asemenea privitä in toatä complexitatea si semnificatia actualä. 295
