Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 30/1. (2013)
II. Muzeologie. Conservare-restaurare. Pedagogie muzeala
Maria Borzán ci si poartä larg deschisá spre sufletul unui popor mandru si demn, drept si intelept. Viziteazä-ne, ca sä intelegi mai bine cät de frumoasä poate fi simplitatea. Poartä-te cu grijä, iubite vizitator si nu uita sä te inchini la tot, chiar si la cele douä insemne, furca de tors si biserica satului, insemnul de lucru si cel de särbätoare. Priveste cu insistentä si räbdare, numai astfei obiectele isi dezväluie istoria proprie si culorile. Obiectele nu sunt moarte, moarte sunt uneori lumile din care provin. Dacä le vei puné intrebäri, ele sunt pregätite oricänd sä räspundä, iar dacä vei reveni peste un timp in muzeu, cu sigurantä vei vedea lucruri noi. Acestea sunt gändurile cu care imi intämpin vizitatorii in muzeu de aproape douäzeci si trei de ani. Aici, in mijlocul atätor lumi, te simti cu adevärat intre cer si pämänt, intälnind trecutul si prezentul, credinta si arta. Dumnezeu ne-а läsat, ered, aceste douä posibilitäti, de a ne apropia de el, de divin. Färä ele, umanul este lipsit de sens si de sansä. Am avut drept erez cuvintele marelui istoric Nicolae Iorga, ce considera monumentele averea tärii, averea neamului, spunänd: „ceea ce s-а pästrat impotriva räutätii vremurilor si a lipsei de íntelegere a oamenilor este de asa mare pret, incät rostul nostru in istoria civilizatiei se fixeazä mai mult de jumätate prin acestea. Restul, vitejia, istetimea diplomaticä, cultura, literatura, aleätuieste cealaltä jumätate. Dar nu oricine citeste о carte literarä sau istoricä, pe cänd lucrurile acestea se infätiseazä imperativ in fata oricui are putin simt. Cäci monumentul istoric (etnografic) cuprinde in sine mai multe lucruri: un mestesug de a clädi care poate nu se mai obisnuieste, о frumusete care nu se mai poate indeplini si, pe längä acestea, о sumä mai mare sau mai micä de amintiri, ceva din viata oamenilor care s-au strecurat, rugändu-se, luptänd si träind intre acele ziduri sau intre peretii aceia.” Mä gändesc cä pe acest drum al regäsirii, la ceas aniversar, о retrospectivä asupra istoriei si activitätii muzeului, a specificului acestei munci, este binevenitä. Nu imi propun о analizä amplä, ci doar prezentarea cätorva momente mai importante si, pentru a fi cit mai exactä, am sä pornesc de la definitia pe care Consiliul International al Organizatiei Muzeelor (ICOM) о dä muzeului, „ca institutie permanentä creatä pentru conservarea, cercetarea, 256
