Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 30-31/3. (2011)
Nicolae Balint: Aspecte referitoare la activitatea unor instanţe judecătoreşti mureşene, în primii ani după Marea Unire de la 1918
Istorie propriilor interese promovate de Marile Puteri, iar acest fapt a creat о stare de tensiune Tncä de Ia debutul Conferintei. Participantá Ia räzboi de partea Antantéi §i aflatä Tn rändul statelor Tnvingätoare Ia sfär§itul acestuia, Ia Conferinta de Ia Paris, Románia s-а väzut confruntatä cu о serie de probleme §i atitudini adverse, vis-a-vis de propriile ei aspiratii §i revendicäri. Drept justificare a acestei atitudini, Romäniei i se imputa Tratatul de Ia Buftea-Bucure§ti4, tratat incheiat Tn mod tortat, un tratat care-i fusese practic impus Tn conditiile de dupä Brest-Litovsk5, dar pe care statui román nu-l ratificase §i drept urmare acesta nu produsese consecinte Tn plan juridic §i economic. Ori §tiut este §i faptul cá nici Marile Puteri nu-§i respectaserä angajamentele asumate fatä de Románia, mai precis cele referitoare Ia deschiderea unui nou front Tn sudul Greciei §i care ar fi sustinut astfel actiunile militare desfä§urate de armata románé pe frontul transilvänean Tn fata unui atac dinspre sud, conjugat cu contraofensiva austro-ungarä dinspre vest. Pe längä cuantumul reparatiilor de räzboi ce i se datorau, pentru partea romána, dar nu numai pentru ea, о problema foarte delicatä abordatä Tn cadrul Conferintei de Pace de Ia Paris s-а dovedit a fi §i problema minoritätilor. Tn acest sens trebuie mentionat §i faptul deloc lipsit de importantä, cá Románia s-a lovit Ia Paris Tn mod constant de atitudinea partizanä pro maghiarä a Angiiéi. Prin tratatele de pace Tncheiate acolo, Marile Puteri au impus norme juridice cu caracter supra constitutional §i pe care statele semnatare erau obligate sä le consacre prin propriile lor legi, ceea ce era Tn mod evident о gravä Tncälcare a suveranitätii nationale pentru cä eie ofereau cercurilor apusene posibilitatea de a se amesteca Tn treburile interne ale statelor cärora li se impuseserä asemenea prevederi6. Ion I. C. Brätianu, cel ce a condus Tntr-o primä fazä delegatia Romäniei la Conferinta de Pace de la Paris, s-а dovedit a fi foarte intransigent Tn problema minoritätilor, atitudine adoptatä §i cu ocazia Conferintei de la Genua din 1922 cänd delegatia maghiarä a ridicat din nou problema minoritätilor, cu trimitere directä la minoritatea maghiarä din Transilvania cäreia, chipurile, nu i s-ar fi respectat drepturile consacrate Tn plan international §i ca о consecintä a acestei situatii, aceastä minoritáié nu arfi avut un Statut de egalitate cu natiunea majoritarä. Presiunea exercitatä de Marile Puteri asupra Romäniei prin abordarea nerealistä a chestiunii minoritätilor Tn cadrul Conferintei de la Paris a fost Tn parte contracaratä de atitudinea múlt mai flexibilä §i abilä a lui Alexandru Vaida Voevod7, membru al delegatiei románé §i ulterior, dupä demisia lui Brätianu, chiar §ef al acestei delegatii. A§a cum vom vedea Tn continuare, problema minoritätilor era Tn fapt о falsé problemä, iar unui din argumente TI constituie consider eu, chiar faptul cä §i dupä realizarea de facto, dar §i de jure a Marii Uniri de la 1918, Tn legislatia Regatului román - mä refer doar la provincia Transilvania, parte a acestui regat - s-4 Ibidem, p. 299. 5 Pascu, V., Istoria moderna a romänilor (1821-1918), Editura “CLIO NOVA”, Bucure§ti, 1996, p. 239. 6 Bold, E., op.cit., p. 7-10 7 A se vedea Tn acest sens Racovitan, M., Alexandru Vaida Voevod intre Memorandum §i Trianon (1892- 1920, Editura Tipotrib, Sibiu, 2000, pp. 166-167. 138
