Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Cultură spirituală
о face §i mai sugestivä, a spatiilor de rezidentä postumä atribuite dupä verdictul divin final. Pe bi-polarizarea päcätos/credincios, singura ierarhizare ce se aplicä in postexistentä, este grefatä descrierea, ce dobände§te accentele unui crescendo menit sä violenteze con§tiintele individuale, asiguränd astfei о bunä receptare a mesajului transmis. Evident cä о asemenea perspectiva terifiantä trebuia contrabalansatä cu elemente care sä ofere sentimentul cä nu e tótul pierdut, chiar §i in cazul unui destin mai putin circumseris rigorilor cre§tine. Astfel, a§a cum am väzut in oratia daseälului Toader, amenintarea cu damnarea eternä pentru päcäto§i, este insotitä de indicatii practice privitoare la necesitatea de a "ajuta mortilor". Pomana §i rugäciunea dobändesc о dublä functionalitate, folosind atät defunctului cat §i celui care о face, in sensul adeevärii etice а comportamentului säu. Ca atare, prin mesajul predicii se confirmä rolul bisericii de "principal gestionar al mortii", care dezvoltä, prin ritualistica sa, un potential intercesiv imposibil de neglijat. Mai mult, se accentueazä ideea potrivit cäreia doar ciciül pomeniilor §i liturghiile consacrate sufletului defunctului sunt singurele forme ce folosesc cu adevärat mortului; este о pozitionare prin care se incearcä subminarea tendintei, extrem de incetätenite in spatiul romänesc, de a aloca importante resurse materiale inmomäntärilor, care §ocheazä printr-un fast ce contrazice imperativul simplitätii manifestärilor generate de proximitatea mortii. Sub rezerva cä orice indiciu de opulentä mai mult däuneazä decät ajutä defunctului, predicile reiau, sub forma interdictiilor, practicile rituale considerate neconforme moralei cre§tine: " Nu cäuta sä-1 ingropi in loc bun §i frumos, cä oriunde il vei ingropa nimic nu-i va strica... Sä nu-1 ingropi cu haine frumoase §i cu arginturi §i cu podoabe §i cu alte unealte scumpe. Ci mai bine le dä bisearecei, dä-le golilor, säracilor...Dä-le numai in groapä nu le bäga. Cä acelea in groapä nu folosesc mortului nimica"16. Valorizarea superioarä atribuitä milosteniei (pomenii) este pusä in evidentä prin raportarea la obstacolele intälnite in accederea la locul rezidentei postume; referirea la vämile väzduhului, ce pot fi depä§ite prin acte de milostenie, aratä nevoia adeevärii la nivelul de accesibilitate al receptorului (problematica "vämilor"17 a beneficiat de о rezonantä deosebitä la nivelul simtului comun, generänd practici menite sä faciliteze depä§irea lor, anumite elemente ale inventarului funerar avänd aceastä finalitate). In seria acelora§i recomandäri 16 ibidem, p.104 17 Nu este lipsit de importantä faptul cä in mediile täränejti a circulat intens una dintre cele mai colportate legende hagiografice — Viata §i minunile Sfäntului Vasilie cel Nou, care contine, in partea finalä, descrierea extrem de sugestivä a traseului parcurs de suflet in drumul säu spre rai precum §i momentul judeeätii finale. ______Etnografie__________ 317
