Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Cultură spirituală
Etnografie 313 asocierea semanticä intre imaginea agentilor devoratori (viermii) §i miasma ("imputiciunea") proceselor de dezintegrare. De altfel, a§a cum sublinia J.Delumeau, "biserica a jucat un rol esential in abandonarea [...] modului natural de a träi moartea, propunänd meditatia asupra decesului ca metodä de pedagogie moralä"9. Evident cä scrierile patristice, §i in genere intreaga literaturä monastica medievalä a Europei occidentale au furnizat predicatiei funebre importante surse de inspiratie, prin valorizarea unui comportament de dispret fatä de lume §i insistenta asupra necesitätii dobändirii mäntuirii individuale. Prin predicile sale, loan Hrisostomul a accentuat asupra lui memento mori ca garantie a salvärii finale, pe fondul unei invocari obsedante a cuvintelor Eclesiastului (De§ertäciunea de§ertäciunilor). Acela§i pärinte, in tratatul säu Despre räbdare, afirmä, in subtitlu, "cä nu trebuie sa-i plangem amarnic pe morti", idee ce i§i va gäsi dezvoltarea in sensul condamnärii practicilor privind lamentatia funebrä. La acela§i imperativ privind memento mori contribuie, ca dezvoltare tematica, §i vehicularea elementelor imaginarului postum, in spetä cele asociate actului justitiei divine (färä precizarea exacta a cáréi deliberari - particularä sau finalä) sau celebrelor suplicii corporale. §i acest aspect ne trimite la acelea§i surse patristice, pärintii bisericii fiind cei care au consacrat seria cronologicä "moarte, judecatä, infern" in scopul conturärii unei veritabile ars moriendi10. Identificata ca temä fundamentalä a discursului macabru caracteristic Evului Mediu occidental, contemptus mundi se ipostaziazä in predicatia funebrä din spatiul romänesc in douä sub-teme perfect adaptabile modului in care se transmite mesajul prin product» oratorice; inclusiv motivul ilustrat prin sintagma "aminte§te-ti cä vei muri" este un derivat al acestei teme majore, care nu a cunoscut insä detalieri spectaculoase (abundenta compozitiilor genului "dansul macabru") in literatura religioasä de la noi. Aceste douä sub-teme conferä discursului funebru о dimensiune interactivä, contribuind decisiv la crearea unui climat emotional propice insu§irii mesajului. Prima dintre eie vizeazä celebra chestionare a auditoriului ilustratä in formula ubi sunt, iar cea de a doua este, dacä nu in raport de cauzalitate, cél putin in relatie de contiguitate cu aceasta, §i se referá la cea mai universalä §i acceptatä caracteristicä a mortii: vocatia ei egalizatoare §i obiectivitatea in anularea diferentelor din timpul vietii. Egalitatea in fata mortii constituie e§afodajul tematic nu doar al textelor de inspiratie religioasä, ci §i al productiilor folclorice versificate, sau 9 J.Delumeau, Päcatul $ifrica. Culpabililatea in Occident (secolele X1II-XVIII), Ia§i, 1997, vol.I, p.50. 10 Motivul memento mari ilustrat in Cazanie la moartea omului cre$tin, din prima jumätate a secolului al XVII-lea, face referire la "giudetul lui Dumnezeu", la "munci §i matca focului" unde "päcäto§ii in ved se muncesc", respectiv la impärätia cerului; A.Dumitran, Constante ale discursului...p.92
