Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Cultură spirituală
Et no graft e 309 ASPECTE PRIVIND CONTRIBUTIA PREDICATIEI FUNEBRE (SEC. XVII) LA DEZVOLTAREA DISCURSULUI ASUPRA MORTII Corina BEJINARIU Intrucät cercetarea atitudinilor generate de proximitatea mortii presupune о investigare extrem de complexa, bazatá pe analiza mai multor tipuri de discurs, respectiv pe multitudinea surselor ce le fundamenteazä, am considerat necesarä §i oportunä о inventariere sinteticá a temelor ce au stat la baza retoricii funebre de inspiratie religioasä, cu privire specialä la cäteva productii apartinänd secolului al XVII-lea. De§i preocupärile noastre in ceea ce prive§te problematica tanatologicä s-au axat, in principal, pe chestiunile privind ritualistica funerarä §i imagologia lumii de dincolo, in spetä cea coagulata la nivelul simtului comun, este evident cä nu putem neglija discursui religiös asupra mortii §i impactul säu detectabil in timp. Importanta analizei retoricii funebre rezidä in identificarea unui discurs coerent despre moarte, centrat asupra momentului efectiv al trecerii, respectiv asupra §anselor mäntuirii, §i in depistarea mijloacelor textuale/vizuale prin care acest discurs a fost difuzat spre credincio§i. Impärtä§im opiniile potrivit cärora discursui religiös asupra mortii ne plaseazä in sfera subiectivului, preferänd о cantonare in zona imaginarului §i nu a evenimentialului mortii, fiind astfel interesat de "moarte" §i nu de procesualitatea e1. Sursa primarä ce developeazä bazele teoretice ale discursului funebru religiös este, indubitabil, omiletica, privitä ca о ramurä a teologiei practice, cu о importanta vocatie pedagogic-moralizatoare. Spectaculoasa carierä de care va beneficia aceastä componentá a retoricii religioase este explicabilä, tinänd cont de efectul terapeutic nedisimulat asupra potentialilor ascultätori, de contextui extrem de favorabil finalitätii predicatiei, precum §i de practica reiterärii constante a unor adeväruri cunoscute §i, astfel, familiale. Inainte de a proceda la analiza de continut a productiilor de oratorie funebrä, este important sä amintim faptul cä discursui asupra mortii in secolul al XVII-lea european mizeazä pe mutarea centrului de greutate dinspre momentul separärii sufletului de trup (esenta celebrelor artes moriendi medievale) spre necesitatea unei pregätiri continue pentru ca "bine sä murim". In spatiul romänesc discursui bisericii se developeazä ca fiind, in 1 M Rotar, Discursuri, anotimpuri §i explicafii ale mortii in Transilvania celei de a doua jumätatäti a secolului XIX, in M.Grancea, A.Dumitran (coord.), Discursuri despre moarte in Transilvania secolelor XVI-XX, Cluj-Napoca, 2006, p.373
