Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Cultură spirituală
310 Marisia XXIX esentä, unul conservator, in sensul permanentei raportäri la fundamentele scripturistice §i la comentariile patristice; in acest context, mesajul componentelor omileticii funebre s-а structurat constant pe trei paliere: a) realitatea mortii, care obiiga la о interogatie asupra sfar§itului inevitabil; b) contrastul intre destinul postum diferentiat al päcäto§ilor fatä de cel al "dreptilor"; c) asumarea responsabilitätii individuale printr-o conduit! conformä moralei creatine, in vederea dobändirii mantuirii2. Un inventar tematic al productiilor oratoriei funebre ne permite developarea constantelor ideatice care au contribuit in mod decisiv la configurarea discursului tanatologic de inspiratie religioasä. Literature omileticä, ce dobände§te consistent! incepänd cu secolul al XVII-lea, s-a concentrat, cu predilectie, asupra cätorva motive derivate din aspecte ce tin de nivelul mortii träite: astfei, vor fi nelipsite in cuprinsul predicilor elemente legate de sentimentul zädärniciei vietii, dramatismul despärtirii, decesul ca unica certitudine a momentului mortii, teama de necunoscut, nevoia unei consolari, etc. Indubitabil cä problematica relatiei dintre moarte si päcatul originär a cunoscut о intensa valorificare, fiind cea mai explicit! ilustrare a limitelor destinului uman §i a dependentei acestuia de puterea divinä. Cazaniile aflate in manuscris3, precum §i cele publicate in cuprinsul Molitvelnicului de la 1689, prezintä terna culpabilitätii originäre prin trimiterea la episodul scripturistic al päcatului adamic. Cäderea din rai, prin incälcarea poruncii divine, a determinat aparitia mortii trupe§ti pentru toate vietuitoarele date in grija primului om. Ca atare, moartea este un dat implacabil, insä responsabilizarea individual! vine din necunoa§terea momentului mortii, unul dintre motivele ce se va dezvolta, de asemenea, in pericope ale discursului funebru din secolele urmätoare. Acest motiv privind caracterul punitiv al aparitiei mortii va cunoa§te nuantäri semnificative in manualele de omileticä funebrä de la sfär§itul secolului XIX §i inceputul sec.XX, ce vor permite sesizarea influentelor generate de ascensiunea unui discurs medical in epocä. Interesant este faptul cä perceptia mortii este, uneori, ambivalentä, chiar in cuprinsul aceluia§i discurs; astfei, in Cuväntul la ingropäciune al 2 A.Dumitran, Constante ale discursului in omileztica funebrä a romänilor transilväneni din veacul al XVII-lea, in M.Grancea (coord.), Reprezentäri ale mortii in Transilvania secolelor XV1-XX, Cluj-Napoca, 2005, p.88 3 Pentru secolul al XVII-lea sunt cunoscute cäteva predici aflate in manuscris, cea mai celebrä fiind Cuväntul la slujba ingropäciunii atribuitä lui Toader din Feldru; aläturi de acest text pästrat in BAR, ms.rom.167 (varianta din 1639), se mai cunoa§te о Cazanie la moartea omului crepin (Codicele Draganu),de la inceputul sec.XVII, precum §i diferite manuscrise aflate in biblioteca Bisericii "SF.Nicolaie" din §cheii Barjovului, continánd predici intitulate Invätäturä la ingroparea oamenilor cre^tini, datate intre 1680-1688. Acestora li se adaugä colectia de cazanii cuprinse in Molitvenicul de la Alba Iulia din 1689, publicate de loan Zoba din Vin(; vezi A.Dumitran, Constante ale discursului...
