Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Cultură spirituală
282 Marisia XXIX §i incä trei Sä n-ai habar De la cel cu tata-n gurä La cel bátrán cu cärja-n mänä! LEGENDA FACERII LUMII §1 A RROMILOR Marele creator, al celor väzute §i al celor neväzute, plutea Singur in neantul cel intunecat, luminändu-$i drumul Sfänt cu stralucirea Sfintiei Sale. Deodatä din ochii Lui cei Sfinti a picat о lacrima. Pe locul unde a cäzut, s-a fäcut о apä mare $i au apärut mariié §i oceanele, räurile §i izvoarele, apele curgätoare §i cele stätätoare. Creatorul cel Sfänt a intrat cu picioarele in apä. Väzändu-§i picioarele in apa limpede ca lacrima Lui cea Sfäntä, i-au pläcut cum arätau §i s-а gändit cä n-ar fi räu dacä ín apa limpede ca lacrima ar fi cäteva vietuitoare. Atunci, §i-a rupt о bucäticä de unghie de la Mäna Lui cea Sfäntä, a aruncat-oin apä, zicänd:- Sä fie vietäti in ape de atätea soiuri §i feluri cäte picäturi sunt in ара pe care am creat-o. A§a au apärut toate vietätile din ape, de atätea soiuri §i feluri, cäte picäturi sunt in ара pe care am creat-o. A$a ai apärut toate vietätile din ape. Sfäntul Creator le privea cu drag, dar a observat cä toate pe care le-а creat-o. A§a au apärut toate vietätile din ape. Sfäntul Creator le privea cu drag, dar a observat ca toate pe cäte le-a creat, stäteau, nu mi§cau, parcä dormeau. Atunci §i-a zis:- Poate cä noapte fiind, toate vietuitoarele ce le-am creat, dorm $i se odihnesc. Trebuie sä despart noaptea de zi, intunericul de luminä. Atunci §ia deschis larg ochii, §i din Sfintenia Luminii Dumnezeie§ti, totul s-а luminat in jur, cu lumina strälucitoare. $i a fost Zi ! A inchis ochii $i s-а fäcut NOAPTE. Parcä mai lipse§te ceva - a zis Sfäntul Creator. О scänteie din Ochii Lui cei Sfinti a särit in sus §i s-а a§ezat sus pe cer, dänd lumina §i cäldura. A§a a apärut Sfäntul Soare. Vietätile din apä au inceput sä mi§te, sä alerge §i sä se joace. Dumnezeu a inchis ochii $i s-а fäcut noapte, cänd toate cele pe care Le-а creat s-au dus la culcare §i la odihnä. Apoi, de drag, о altä micä luminitä, s-а desprins din ochii Säi cei Sfinti §i s-а inältat la ceruri. Din aceastä luminitä s-а fäcut Luna §i stelele de pe cer. Odatä, ständ ziua, privind vietäple din ape, Sfäntul $i-a zis cä uscatul este pustiu. Atunci §i-a smuls cäteva firicele din barbä, le-а aruncat pe pämänt §i indatä acestea s-au transformat in plante §i copaci, ín flori §i in mii §i mii de feluri de iarbä. Nu e bine, a zis Dumnezeu. In apä sunt multe
