Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/2. (2009)
Cultură spirituală
Etnografie 283 vietäti $i uscatul nu are nimic. Atunci, Sfántul Creator §i-a scos din gurä un dinte §i l-а aruncat pe uscat. Din acesta s-au fäcut toate vie{uitoarele existente. A$a au trecut multe zile §i Dumnezeu se bucura de Creatia Sa. Totu$i, a observat cä nimic nu se schimba ?i toate curgeau monoton. Tot ce a creat, nu avea un stäpän, cineva care sä se bucure, aläturi de El, de Creatia Sa. Stand a§a lini§tit, intr-o zi, un put de päpädie, i-a intrat in narä §i Sfántul a stränutat. Din aerul expirat cu forta s-а creat Väntul; din stropii stränutului säu s-а creat Ploaia, si din zgomotul stränutului Tünetül. Un gänd i-a trecut prin minte: nu vreau ca cineva dintre ei sä fie conducätor pentru a nu se du§mäni, dar voi pune pe cineva care va fi chipul $i asemänarea mea peste toate cäte le-am fäcut. Gändidu-se cum sä facä, dintr-o datä a cälcat pe un ghimpe $i s-а intepat. О picäturä de sänge Sfänt а cäzut in täränä. Pämäntul a inceput a fremäta, in jurul Picäturii Sfinte. Atunci, Dumnezeu s-а aplecat, a luat in cäu§ul palmei Sale botul de pämänt amestecat cu Sfántul Säu Sänge §i L-а prelucrat, dändu-i formä umanä, a$a dupä cum a promis - dupä chipul $i asemänarea Sa, privindu-se in apä. Era frumoasä creatura, dar nu avea viatä in ea. Atunci a suflat peste aceastä fäpturä Suflu de Viatä §i fäptura a prins viatä ! a§a a apärut Omul - fiintä supremä a Creatiei Divine, a Sfinteniei Dumnezeie§ti. Primul Om il asculta pe creatorul säu §i a invätat de la El sä fie bun, drept §i sä iubeascä toate fiintele create de Dumnezeu. Dar, omul a inceput sä sufere, pentru cä privind in jurul lui, a observat cä toate aveau о pereche, §i din toate cele ce le vedea, nimic nu semäna cu el §i nu se potrivea. Era Singur. Dumnezeu a väzut tristetea omului, pe care l-а indrägit $i s-а gändit sä-i facä о pereche, a§a dupä cum a fäcut pentru toate cele pe care le-а creat. Odatä l-а adormit pe om. L-а dús la malul apei, l-а tinut deasupra acesteia, oglindindu-se in apa limpede ca lacrima. Prin Vointa Lui, Hárul Sfänt §i Puterea Sa Divinä, a dat viatä imaginii din apä creänd Femeia. Omul s-а trezit §i väzändu-§i perechea, foarte frumoasä, care semäna perfect cu el, s-а bucurat mult §i s-а arätat foarte fericit, multumind Creatorului pentru darui ce i l-а fäcut. A§a au trecut ve§niciile clipelor pämäntului, dar femeia dorea о ... schimbare ! Una dintre vietätile pämäntului pe care Dumnezeu a creat-o era nemultumitä pe Creator pentru cä nu i-a dat picioare §i se tara pe pämänt, fiind de batjocura tuturor vietuitoarelor create de Dumnezeu. Era §arpele veninos. Acesta a observat plictiseala femeii, ре care о punea pe seama faptului cä acesteia Dumnezeu nu i-a fäcut in fatä un mädular ca cel pe care-1 avea perechea ei, bärbatul. Crezänd cä §i femeia cärcote§te impotriva acestei lipse, s-а gändit sä se
