Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
176 Marisia XXIX greco-catolicä (cäreia i-a facut о recenzie in „Luceafärul, nr.12/15 iunie 1905), deoarece autorul „are meritul de a trata in mod obiectiv §i cu suficientä imformatie istoricä”.21 Investigänd scurta domnie transilvanä a lui Mihai Viteazul (acel Wallenstein al romänilor,cum l-а numit istoricul céh Macurek), I. Lupa§ folose§te expresia istoricului oficial Gaspar Bojtinus, care vedea astfei „implinirea unei legi a destinului inevitabil”. Domnitorul „...nu era lipsit, cum s-а crezut multä vreme, de intelegerea situatiunii poporului román, din tara aceasta a Transilvaniei, pe care s-а sträduit sä о imbunätäteascä /..../ prin insemnate Tnlesniri, votate in diéta Transilvaniei, din 1600, pentru satele romäne§ti, chiar la stäruinta lui Mihai Viteazul”. Acestuia i se adusese chiar invinuirea de „a fi umplut cu romäni pämäntul Transilvaniei”, care mai inainte „hränea §i ingrijea numai pe fiii natiunilor privilegiate”. Una dintre primele reactii contra domnului а fost masacrarea celor 160 de dorobanti, in august 1600, la Huedin, act de infiorätoare cruzime (a§a cum consemna cronicarul contemporan Szamösközy.care nu agrea deloc stäpänirea unificatorului), ca preludiu al odiosului asasinat politic de pe Cämpia Turzii ,a domnului de numai 43 de ani. ín anii räzboiului de 30 de ani, aratä Lupa§, s-а creat un fel de „suveranitate transilvanä”, de colorit ortodox-calvin, ostil traditionalei suveranitäti maghiare, propagatä prin mijloacele catolice ale „Sacrei Coroane”. Traditiile autonomiste transilvane, se manifestä sub Gabriel Bethlen §i Gh. Rakockzy, in lupta antihabsburgicä, cu acordul politic §i militar al sultanilor §i cu ajutorul aliantelor cu Moldova §i Muntenia. Lupa§ aratä cä, atunci cänd se gändea la convertirea romänilor ardeleni la Calvinism §i la о „Dacie protestantä”, Bethlen era sfätuit de patriarhul Chiril Lukaris, cu care coresponda, sä nu íncerce un asemenea proiect, datoritä „legäturilor de sänge §i simtiri” ale romänilor de pe cele douä versante ale Carpatilor. Pe de altä parte, profesorul budapestan E.Lukinich contemporan al lui Lupa§, in timpul lucrärilor unui congres de istorie recuno§tea traditionala insträinare a Transilvaniei de Ungaria, folosind afirmatia cronicarului ardelean Cserei, care avertiza cä apropierea de Ungaria nu poate fi decät pägubitoare. §erban Cantacuzino, domnul Tärii Romäne§ti , apropiindu-se in secret de Austria se pregätea sä intre cu o§ti in Transilvania, iar urma§ul säu, Constantin Bräncoveanu, viza trónul Transilvaniei, la moartea lui Apafy. Schimbändu-se conjunctura, Bräncoveanu a cumpärat case in Bra§ov, domenii in Tara Oltului §i ridicä bisericile din Sämbäta de Sus §i Fägära§. Chiar bisericii reformate din Fägära§ ii oferi insemnate contributii bäne§ti, ca §i Mitropoliei ortodoxé din Ardeal, inclusiv mo§ia Meri§anilor (Arge§), in 1698, ca sprijin cre§tinesc §i frätesc22. Semnificativ pentru scrisul lui I.Lupa§ este discursui de receptie la Academia Romänä (1920), model de reconciliere istoriograficä, prin tema sa de interes §tiintific, intre cele douä linii de istoriografie ecleziasticä, apartinänd romänilor ardeleni prin portretizarea a dói istorici din generatia cea mai productivä, Nicolae Popea §i loan Micu Moldovan. §i-a asumat о menire restitutorie, in cazul lui Popea §i compensatorie, pentru Micu Moldovan, pe de о parte face biografiile ca istorie ortodox §i devine membru pe locul devenit vacant prin decesul celui de-al doilea. Prezentänd activitatea lui Popea, urmäre§te mediul familial, cel §colar §i ecleziastic, activitatea de profesor, functionar consistorial, ierarh, autor de lucräri istorice, subliniind cä activitatea lui are mai mult scop practic, decät §tiintific. Pe Micu Moldovan il prezintä pe baza notelor publicate de profesorul bläjean dr. loan Ratiu, in mod echilibrat, ambii fiind purtätorii acelora§i angajamente nationale. Aratä cä, mai mult decät distinctiile primite din partea Mitropoliei din Blaj §i de la Roma, pe Micu Moldovan l-au onorat „distinctiile cu care l-au invrednicit intreaga ob§te romäneascä din Ardeal”, initial ca pre?edinte al „Astrei”, apoi ca membru al Academiei Románé. Acelea§i resorturi nationale au fäcut ca Micu Moldovan sä rämänä profesorul din ale cärui pagini räzbate о polemicä cu legislatia 21 R. Ardelean, op. с/f., p. 316. 22 I. Lupa§, Faze/e istorice ., p. 30-33.
