Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)

Istorie

Istorie 175 aproape idilic, de valorile propriei biserici” au intarziát aplicarea concreta a acestui spirit nou18. Schimbarea a venit §i datoritä comunicärii dintre istoricii ardeleni §i cei din Regat, Academia Románé fiind punte de dialog, peste barierele confesionale, intre ortodoc§i ca N.Popea, I. Pu§cariu, etc, respectiv greco-catolici, ca Timotei Cipariu, I. Micu-Moldovan, A.Bunea etc, fiind „...cadrul unor discursuri in tonuri erudite /.../ care fäcea loc de multe ori evaluärilor critice”, ineat „§i-a adus contributia Ia metamorfozarea discursului istoriografic, färä a provoca dintr-o datä depä§irea confesionalismului”. ín plus, se manifestä-dupä cum se mentioneazä, „suprematia valoricä a istoriei ecleziastice din Regat”, astfei cä lectia de deschidere a lui N.Dobrescu, la inaugurarea cursului de Istoria bisericii románé, din 1907, aratä „о conceptie” §i о ” metodologie elevatä”, iar „in spirit pozitivist (acesta) redacteazä о istorie criticä, impartialä, pragmatica, dupä normele lui E.Bernheim §i a cancelarului Hergenröther”. N.lorga a preluat §i el aceastä orientare din istoria bisericeascä extracarpaticä §i a sträns documente pentru mitropolia romäneascä ardeleanä, pe care le­­a tratat in acela§i spirit. Lucrärile sale erau citate nu doar de Bunea, pentru acest spirit critic, dar §i de I. Lupa§ §i S. Dragomir §i „scrisul marelui cärturar era utilizat pentru autentificarea propriilor asertiuni de ace§ti istoriei, aflati in polemicä” ( vezi Corina Teodor), ín cele din urmä in „intälnirea celor doua linii de istoriografie ecleziasticä ardeleanä §i in anestezierea confesionalismului”, un factor distinet l-а reprezentat presa. Este vorba de „Telegraful Román”, „Unirea”, mai vechea „Gazeta Transilvaniei,” „Tribuna”, „Revistä teologicä”, dar si revista de aliurä modernä „Luceafarul” (infiintatä in 1902, la Budapesta). La ultima colabora, incä de la fondare, I. Lupa§19. ín 1918, Lupa§ realizeazä о sintezä de istorie bisericeascä transilväneanä, in spirit pozitivist, destinata §i publicului larg. Beneficiind de acumulärile istografiei clasice (P.Maior, T.Cipariu, A.Saguna, N. Popea), a celei contemporane lui (V. Mangra, N. Dobrescu, A. Bunea, Z. Päcli§anu, etc.), ale istoriografiei sträine (C.Jirecek, A. Harnak, F. Zieglauer), in legätura cu inceputurile catolicismului la romäni, asociazä, unde lipseau sursele, rezultate ale cercetärii arheologice (in special V.Pärvan), dar §i date furnizate de lingvisticä, pentru timpurile cele mai vechi §i le integreazä contextului politic (§i, in mod firesc §i componenta culturalä). Dacä, in tratarea intemeierii mitropoliilor extracarpatice, metodologie folose§te comparatismul, pentru cea ardeleanä nu are atitudine polemicä, lasä sä vorbeascä documentele. Aratä urmärile negative ale Unirii religioase pentru romänii ardeleni: pierderea rangului §i titlului de mitropolit, pentru ierarh §i supravegherea de cätre teologul iezuit. Sursele biografice (Baritiu, Cri§an, Densu§ianu,Bunea, Grama, Hurmuzachi, G.Popovici), aratä deschiderea spre obiectivitate. Din unghiul de vedere al psihologiei colective, a inregistrat implicatiile biserice§ti ale actului din 1697-1700, a evidentiat starea criticä a greco-orientalilor, räma§i färä arhierei, asupriti §i ajun§i in stare jalnicä. Pe plan institutional, a cäutat sä prezinte consecintele pozitive ale activitätii episcopilor uniti (inclusiv pe planul §colar). Desigur, un loc aparte acordä meritelor activitätii lui Andrei §aguna pe plan politic, literar §i §colar, pentru a cärui monografie a §i primit, de fapt, in 1909 premiul Academiei Romane.20 Apreciazä §i pe L.Eötvös, pe de о parte fiindcä a fost un spirit larg tolerant §i, mai ales cä, impreuná cu §aguna, a avut un rol insemnat ín íntemeierea mitropoliei §i elaborarea unei legi §colare, pe principii liberale (1868). Are cuvinte de apreciere §i pentru cartea lui Gyárfás Elemer despre autonómia 18 Corina Teodor, op. cit., p. 354-355. 19Ibidem, p. 356-360. 20 Ibidem, p. 435-439.

Next

/
Thumbnails
Contents