Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
174 Marisia XXIX Sintezele Tnse§i sunt susceptibile de intregiri §i interpretari női, cerute de „realitatea vietii, in manifestable proprii”15. Cercetarea istoricä are, deci, douä metode, conchide I.Lupa§: implicativ-§tiintificä, in care istoricul urmare§te ca rezultatele cercetärii sä corespundä faptelor, in spiritul obiectivitätii, cu accent pe cauzalitate. Cealaltä metodä, reconstructiv-individualistä, prin filiera sufleteascä, cautä sä scoatä din documente ceea ce-i convine. Adeptii ei au in vedere finalitatea §i urmäresc sä-§i justifice, prin intermediul istoriei.idealurile. Concluzia generálé este cä istoria trebuie sä depa§eascä fragmentarismul §i sä tindä spre generalizare §i sintezä. Lupa§ insu§i se declarä in favoarea primei metode, cea de-а doua „rämänänd in grija celor inzestrati in mod exceptional cu darui intuitiei patrunzätoare”16. De fapt, aceastä orientare implicä un travaliu complex, in sensul aplicärii metodei comparative (analizate de K. Breysig ) nu fenomenelor istorice elementare, ci celor istorice complexe, factorilor sociologici. ín acela§i timp, se cerea respectarea preceptelor lui Foustel de Coulanges, care sublinia ca cerinte (calitäti) ale istoricilor rabdarea, prudenta, silinta, indräzneala, astfei doar istoria poate fi о pärghie de inältare a unui popor spre con§tiinta valorilor, dar §i a demnitätii sale. Abordänd aspectui metodologic al urmäririi adevärului in istorie §i al investigärii obiective, I. Lupa§ i§i aratä acordul cu asertiunea istoricului W. Bauer „acea persoanä care de teama sau datoritä prejudecätilor §tiintifice nu cuteazä sä propoväduiascä adevärul, a§a cum se vede (in sensul obiectivitätii-sublinierea noasträ), nu este vrednic de a fi istorie”. Pe de altä parte, are in atentie un aspect ridicat de D.KIagges §i E. Bernheim, in legäturä cu cercetarea §i predarea istoriei (fapt acceptat ?i de Ministerul Educatiei Nationale al Germaniei), raportul dintre esential-neesential. Motivul este cä „obiectivului” ii pare esential tot ce se intämplä. Nici profesorul de istorie, nici istoriograful nu poate sä satisfaeä un asemenea punct de vedere, fiind obligati sä coboare pe pämänt. Trebuie respinsä hipertrofia unui domeniu partial al istoriei §i inläturat neesentialul, „bálástul istoriei”.Asupra acestei tendinte nerealiste avertiza §i E.Meyer, cänd aratä cä ’’numärul faptelor §i intämplärilor (istorice-n.n) este in fiecare clipä infinit §i acestea nu pot fi cunoscute in totalitate”. §i tot profesorul berlinez Meyer, intr-o lucrare privitoare la istoria §i metodele istoriei evidentia nuanta cä.. „momentele individuale meritä interesül istoriei, intrueät au §i eie ceva specific intränsele, iar modelul pentru istografia tuturor timpurilor este Tucidide”. La rändul lui, I. Lupa§ retine rolul lui Inocentiu Micu in apärarea intereselor politice ale romänilor transilväneni (sub influenta lui A.Bunea), chiar daeä nu intotdeauna a fost de acord cu istoricii uniti.17 Pe cänd era student la Budapesta, publica, in anul 1903, articolul „§ovinismul confesional in istoriografia romänä ardeleanä”. íncearcá sä fie un arbitru impartial §i face о criticä severä atmosferei scrisului bläjean §i celui sibian, „rezultatele fiind mai mult de partid” decät ca opere de §tiintä consideränd aceasta ca un „mare defect”. ín spirit pozitivist, pledeazä pentru mijloacele necesare cercetärii de specialitate: arhive, colectii de documente, biblioteci. insä, se apreciazä cä ...pe nesimtite, a alunecat pe pozitiile confesionaliste, pe care le blamase atät de mult”. Este cazul judeeätilor istorice la Unirea religioasä §i Anatasie Anghel, care „nu au putut influenta nici timpul lor, nici turma pästoritä de ei”.in ultima parte a studiului, criticä conceptia §i ideile celui care ajunsese un nume apreciat Tn domeniu, A.Bunea. insä, pänä la momentul generalizärii obiectivitätii istorice, a fost supus actiunii a douä tendinte contradictorii. Formatia universitarä sträinä TI determinä sä aplice spiritul pozitivismului, respectiv cel al adevärului, care nu mai admitea concesii confesionalului. Pe de altä parte, „stilul de gändire conservator §i ata§amentul 15 I. Lupa§, Valoarea educative a istoriei nationale, ín I. Lupa§, Serien alese, volum I, 1977, p. 43-36. 16 I. Lupa§, Sensul §i scopul istoriei, p. 60-61 §i Idem, Studii, conferinte, comunicäri, volum I, Bucure§ti, 1928, p. 45-46. 17Pentru K. Breysig, F. de Coulanges, E. Meyer vezi I. Lupa§, Sensul §i scopul istoriei, p. 55 §i urmätoarele pentru W. Bauer, D. Klagges; pentru E. Bernheim, vezi I. Lupa§, Chestiuni de metoda privitoare la lucrärl de sintezä istoricä, Sibiu, 1939, p. 6, 9, 12-13.
