Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
Istorie 173 mai numero§i, luteranii §i calvinii), I.Lupa§ se exprimä, in general, favorabil din motivul cultural, anterior mentionat. Se respinge, totodatä (R.Ardelean), argumentul unitilor, „calvinizarea” románilor ortodoc§i (totu§i destul de profunda!) §i se sustine cä nu a pätruns la nivel de dogmä, rit (discutabil) §i de träire religioasä (rezonabil). Partial, se recunoa§te cä, romänii, pe plan religiös, au pierdut „un numär mai mare sau mai mic de credincio§i”, cä romano-catolicismul reprezintä un instrument de maghiarizare al germanilor, iar reformatii sunt „foarte §ovini”.11 Ca §i alti istorici, contemporani lui I.Lupa§, pe plan metodologic, cautä sä surprindä elementele definitorii ale evolutiei istorice, in cadrul corelatiei dintre istoria nationalä §i cea europeanä. Ca §i azi, complexitatea acestei activitäti implicä un cumul de fapte §i date,viziunea propriei experience sociale a speciali§tilor in domeniu §i valori metodologice noi.Tentative solicitä decantarea istoriografiei de unele interpretäri revolute, ca §i reconstituirea trecutului, in sensui evidentierii acelor componente pe care antecesorii nu le-au putut discerne. Dialógul istoricului cu trecutul implicä un sens al permanentei innoiri metodologice, dar §i о viziune a sistemului de prioritáti §i sensibilitäti contemporane, planuri care se intrepätrund §i sunt, in ultimä instanté, complementare11 12. Preocupat de promovarea istoriei pragmatice, I.Lupa§ nu impärtä§e§te opinia celor care, apreciind metoda §tiintelor naturale, au trecut la specializarea exageratä §i au ajuns in situatia de a nu realiza о privire sinteticä asupra realitätii social-istorice. Pornind de la postulated marelui Ranke, cu relatia bivalentä, „cunoa§terea trecutului este imperfectä färä cercetarea prezentului”, ca §i „ intelegerea prezentului e cu neputintä färä cunoa§terea trecutului”, istoricul fixeazä ca „puncte de adevär” ale evenimentelor cauzalitatea, concordanta (respectiv discordanta) §i consecintele faptelor, scopul istoriei fiind tinerea „scaunului de judecatä”. Acest lucru nu presupune enuntarea de verdicte, ci doar prezentarea faptelor cu maximä obiectivitate, färä cea mai slabä undä de simpatie, respectiv antipatie.13 Urmärind pozitia lui K.Lamprecht §i a adeptilor säi, care analizeazä fenomenele istorice de ordin colectiv (metoda istoriei culturale), abordeazä §i teória spenglerianä a evolutiei. Remarcä cä acesta neagä continuitatea, dispretuie§te cronologia, neagä existenta legilor istorice (care se manifestä ca simboluri). In cadrul evolutionismului säu „teologic, mistic §i religiös”, destinul apare din conjugarea con§tiintei §i intuitiei, ultima fiind „simpatie intelectualä”, cu caracter singular.Pe plan metodologic, analiza istoricä nu solicitä doar cunoa§terea exactä a faptelor si cauzelor, dar §i urmärirea intervalelor de timp ?i sensul dezvoltärii. Este necesarä nu doar surprinderea conexiunii dintre fenomenele istorice, dar §i cu actiunile lor §i con§tiinta istoricä. Este cerut contactui sufletesc, viu, personal §i subiectiv, cu fluctuatiile inerente, in sensul postulatului lui Jules Michelet, pentru a deschide calea spre „invierea vietii integrale”. Concomitent, dupä sublinierea lui A.Harnack, istoria nu se justificä decät ca element de actiune asupra prezentului, respectiv asupra viitorului14. ín sensul relatiei organice trecut-prezent (dupä Ranke dar §i Bergson), I.Lupa§ evidentieazä ca cerintä metodicä esentialä cunoa§terea cät mai completä a „rmaterialului istoriei” (folosind diverse izvoare §i surse de informatii), necesar unei lucräri §tiintifice, respectiv pentru predare. Atentia istoricilor se Tndreaptä spre lucräri largi, de sintezä, atractive §i edificatoare, selectänd faptele esentiale §i vizänd-cum se spune azi, viziunea integratoare. 11 Ibidem, p. 328. 12 P.Teodor, Dialogul istoriei cu societatea contemporanä §i inovatia metodologicä, in „Studia Universitatis Babes-Bolyai”, Historia, 2, 1980, p. 67. 13 1. Lupa§, Leopold Ranke §i Mihail Kogälniceanu, ín I. Lupa§, Scrieri alese, volum I, 1977, p. 187. 14 I. Lupa§, Sensul §i scopul istoriei, ín I. Lupa§, Scrieri alese, volum I, 1977, p. 54-64.
