Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
170 Marisia XXIX panmaghiarismului. Ajuns profesor de istorie bisericeascá la Institutul Teologico- Pedagogic din Sibiu, a fost unul dintre cei mai audiati profesori, datoritá stilului de predare adoptat, aratä A. losof, unul dintre discipolii säi. Manualul de istorie al lui A. Marki are doar о parte a „materiei prime”, cäci lectiile sale erau cele mai pläcute §i gustate.,.”ne ínaltau suflete§te §i ne intäreau credinta ín neamul nostru. Cu statornic interes pedagogic §i cu о strädanie deosebitä amplificä §i dezvoltä toate lectiile, cäutänd totdeauna sa scoatä in evidentä momentele de ordin educativ pentru formarea personalitätii noastre. Scopul educatiei era formarea caracterului religios-moral. Pärtile alese din istoria universalä le aducea, ori de cäte ori Tmbia prilejul, in legäturä cu trecutul nostru, despre care manualul nu cuprindea nimic. insemnärile fäcute de noi elevii pe marginea cärtii de istorie stau §i acum ca о märturie a acelor inältätoare ore de istorie, insä elevii se consultau intre ei §i-§i completau informatiile.. din respect pentru profesorul cu о tinutä impecabilä §i cu о pregätire §tiintificä ce ne impunea”. Datoritä acestor motive, cursui era atät de indepärtat de versiunile istoriografiei oficiale, incät mitropolitul Metianu a dispus incetarea publicärii lui in „ Telegraful Román”, ca sä nu afle autoritäre cum se préda istoria romäneascä in Seminarul din Sibiu. La scurt timp, a urmat episodul polemicii cu Jancso Benedek, care a determinat anchetarea lui Lupa§ §i condamnarea lui pentru temerarul articol „Toate plugurile umblä”. Afirmat de foarte tänär, in 1909, primea premiul Academiei Románé, pentru monográfia “§aguna”, din anul anterior. N. lorga, deja autoritate in domeniu, il sprijinä sä fie ales, la 36 de ani, cel mai tánár membru al supremului for §tiintific, ín anul 1916 (aceasta reprezenta о demonstrate national-politicá §i concomitent era ales §i Octavian Goga)2. Sub influenta curentelor de istoriografie europeaná de la sfár§itul secolului al XlX-lea §i inceputul secolului al XX-lea, in istoriografia románá se manifesta о orientare spre sinteza §i investigarea proceselor istorice pe durate mari §i alta opusa, in spiritui pozitivismului, cu accent pe acribie, documentare §i aprofundarea fenomenologiei istoriei, pe durate scurte. S-а cristalizat о atitudine moderatá de regándire a statutului epistemic al istoriei, pornind de la practica istoriograficä §i una radicalä de recuzare a oricärei filosofii aplicate domeniului §i de canalizare a strädaniilor istoriografice, pe latura pragmaticä §i de imbogatire a instrumentarului metodologic3. ín ultima orientare se includ Dimitrie Onciul, cu contributii importante pe planul teoriei istoriei §i pe latura metodologicä, respectiv loan Bogdan, care recunoa§te о anumitä deplasare in timp a centrului de greutate al istoriografiei cätre sfera teoreticului, sau intrarea ei in „faza sociologicä”. intr-un sens oarecum contrar, se manifestau istoricii cu profunde lecturi de filosofie a istoriei (I. Lupa§, Gh. Brätianu). ín cazul primului, in special, se manifesta о sensibilitate aparte fata de acest domeniu, insä in propria operä nu obiectiveazä acest interes intelectual, ca §i catalizator pentru propunerile metodologice. Astfel, se preocupä de periodizarea §i factorii istoriei ai vietii nationale romäne§ti, pe cánd Gh. Brätianu de rolul mediului geografic §i al progresului in istorie4. Se apreciazä ca semnificativ faptul cä, pentru istoricii cu contributiile cele mai importante in domeniu (A.D.Xenopol, V. Párvan, N. lorga), relationarea istoriei la teória sa este definitä intr-un raport de complementaritate, nu de opozitie. Xenopol traseazä liniile de fortä a unei noi íntelegeri a teoriei istoriei, ca о prelungire, in plánul acesteia, a istoriei empirice. Retinánd din lectia pozitivismului evolutionismul, in paralei cu sinteza, a elaborat о teorie in care a disociat intre domeniul §tiintelor naturii §i §tiintelor umane, consideränd, in concordantä cu practica reconstituirii, cä istoria este guvernatä de serii istorice, respectiv de fapte de succesiune. Prin formatia lui, aflatä sub influenta spiritului junimist,cu deschidere spre orizonturile culturale europene, a tratat istoria nationalä ca о aleätuire in 2 Ibidem, p. 312; evocarea lui A. losof la Marina Vlasiu, Profesorul loan Lupa§-a§a cum l-au väzut elevii §i studentii säi, in „Anuarul Institutului de Istorie Cluj”, XXXV, 1996, p. 346. 3 AI. Zub, De la istoria criticä la criticism, Edit. Academiei R.S.R., Bucure§ti, 1985, p.13-14. 4 A. Pop, О fenomenologie a gändirii istorice romäne§ti, Edit. All, 1999, p. 16.
