Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 29/1. (2009)
Istorie
Istorie 147 Nu s-а putut forma, din acest motiv (sedes), nici cel putin filial, cum a fost Cristurul- Secuiesc, din vecinátate. Secuii din dreapta Tárnavei Mici apartineau Scaunului Mure§, iar cei din stänga räului Scaunului Odorhei. Urmärirea toponomiei oficiale se poate face, pentru secolul al XVIII-lea in conscriptiile Buccow §i Klein, pentru anii 1819-1820 conscriptia Cziraky, conscriptia din anul 1850 §i statisticile maghiare din perioada dualismului. “Lustrele” aratä maghiarizarea numelor de persoane, cu accent pe categoriile nobiliare, apoi o§tenii, me§te§ugarii, “servii”(iobagii). Referitor la toponimie, ungurii din zona Tárnavei Mici au folosit о serie de denumiri vechi autohtone, pe care le-au adoptat fonetismului propriu: Leppend (Lepindea, sat romänesc, cu nume romänesc sau románo-slav), Dalja (Daia, sat cu populatie mixtá, romána §i säseascä), Saro§ (azi Deleni-comuna Bagaciu), dar §i un $aro§, judetul Sibiu, au avut mult timp populatie mixta romána §i säseascä, dar la fel §i Veltul §i Boian (judetul Sibiu). Maghiarii au tradus denumiri ca Ocni§oara (Kissokna), pe cursul superior al Tárnavei Mici, Erdőalja (Subpádure), ín vecinátatea Tárnáveniului, Kisstovis (Spini) §i Bükkös (Fäget, lágá ВIaj), etc. Dintre numele sáse§ti de a§ezári, s-au pástrat ín uzul limbii maghiare unele ca: Bonyha (din germánul Bachnen), románul Bahnea, Bernad, Berenhardt, Bernadea, iar altele le-au tradus: Szepmezö, Schönau, §ona, ca §i Szaszvölgy, Deutsbach, Valea Sasului, ultima fiind localitatea ín aval de Tárnáveni, azi depopulatá. Intensitatea fenomenului de preluare lingvisticá de la románi §i mai putin de la sa§i este redusá la maghiari, fatá de ímprumuturile pe care le-au dat ei acestora. Motivatia constá ín influenta pe plan politic, administrativ §i ,militar pe care au exercitat-o íntre secolele al Xll-lea §i al XlX-lea. Convietuirea interetnicá, de nivel comun (natural) a fost índelungatá §i s-а reflectat, íntre altele, ín domenii de activitate economicä (cazul ocupatiilor pastorale), dar §i elementele de onomasticá, nume date animalelor, etc. Asimilarea institutionalizatá prin presiuni de diverse paturi s-а fácut ín anii dualismului, dar accente ale ei se pástreazá §i dupá aceea. Toponimele §i microtoponimele locale indica tendinta mentinerii numelor populatiei majoritare, chiar daca ín unele situatii se mentin termenii mai vechi. (dar nu se urmáresc §i nici nu se investigheazä fidel, respectiv riguros). Pentru toponime §i-au spus cuvántul continuitatea de proprietate (nobiliará), pentru comunitáfiile situate, a§ezate pe drumuri mai importante - cazul “drumului maré” al Tárnavei Mici. Un exemplu ín acest sens este actuala comunä Mica, de língá Tárnáveni, al cáréi nume derivá de la un proprietär Mike sau Mikes (familie care s-а stins la un moment dat). Numele ínsá mentinut, chiar daca actuala comunä se constituie din mai multe “nivele”. Daca ín dijmele papale satui era consemnat prima data ín anii 1332-1337, íncá ín 1316 era mentionat un “sat de jós” (Altfalu), ceea ce presupune neapárat §i un “sat de sus”. ín anul 1411 era consemnat, §i un “sat de mijloc” (Kezepfalu). Stápánite de familia nobiliará Mike, cele douá sate se numesc Mikefalva sau Mykofalva poss. Altfalu alio nomine Mikefalva la 1438 §i poss. Mykefalva al. Nomine Kezepfalu la 1440.9 Vom urmári cáteva aspecte ale convietuirii sa§ilor de pe Tárnává Micá cu celelalte grupe etnice, relatii investigate de un pasionat §i valoros cercetátor al zonei, regretatul inginer Liviu Suciu. Domnia sa constá exinstenta a trei tipuri de a§ezári: sate “pure” - Cundul, Laslául Mic, Seleu§ul Mic, Filitelnic ín care ponderea autohtonilor este nesemnificativá (íntre 5 - 7%), a§ezäri mixte in care ponderea popilatiei germanice este íntre 60 - 90%, cele mai puternice sate din punct de vedere economic, iar о altä categorie de a§ezäri mixte, cu ponderea celor douá etnii, románi §i sa§i aproximativ egalä - cazul Idiciului, Veltului §i Vii§oarei, о ultimä categorie fiind a§ezärile care au 9 §t. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, volumul II, p. 88 - 89.
