Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)
Istorie
bisericä romäneascä. О prima instantä judecätoreascä a dat cä§tig de cauzä familiei Eszterházy, ceea ce a stärnit nemultumirea romänilor. Pentru a-i lini§ti, la 12 mai 1848 solgäbiräul Szegedi Samuel a cerut „Comitetului permanent pentru pästrarea vechii ordini” al autoritätilor din comitatui Alba de Jos sä trimitä imediat armata la Mihalt. Urmänd о traiectorie ierarhicä, cererea a ajuns la Guberniu, care la 17 mai, Tn ultima zi a Adunärii Nationale de la Blaj, a solicitat Comandamentului militar imperial de la Sibiu sä trimitä trupe la Mihalt §i Tn localitätile Tnvecinate pentru a sprijini instituirea statariului. A fost trimisä Tn zonä о companie de gräniceri secui §i s-а creat astfei impresia cä „secuii s-au ridicat Tmpotriva romänilor”. La Co§lariu, Tn 30 mai, 100 de gräniceri secui, Tn Tncercarea de a Tmpune statariul, au aplicat о executie durä la adresa sätenilor, terminatä cu violuri. Comitele suprem ale comitatului de la Alba de Jos, baronul Bánffy Miklós, s-а gändit atunci sä punä Tn posesie familia Eszterházy din Mihalt cu ajutorul acelorla§i trupe. Rezolvarea conflictui agrar, a fost de fapt un pretext pentru impunerea statariatului §i asupra mihältenilor, care nu numai cá au rupt afi§ele puse Tn acest sens dar au täiat §i stälpii pe care fuseserä lipite. Dupä ce la 1 iunie, compania de gräniceri secui a fost tinutä la distantä, nefiind läsatä sä treacä Tárnává, Tn ziua urmätoare, soldatii s-au Tntors ре о cale ocolitä Tnsotiti de tot atätia gardi§ti maghiari din Aiud. Tntre timp, pe malul räului, sub impulsul ve§tilor de la Co§lariu, s-au adunat 2-3000 de tärani din Mihalt §i din satele Tnvecinate, Tnarmati cu unelte de muncä, iar о delegatie a acestora a plecat la Blaj, pentru a cere sfatul frunta§ilor romäni. In fruntea militarilor, vicecomitele Pogány György i-a provocat pe cei adunati la uniunea cu Ungaria dar ace§tia au räspuns cä rámán credincio§i Tmpäratului. Interpretänd ráspunsul ca un refuz, soldatii au tras färä avertisment, omoránd 14 romäni §i ránind alti 50, dintre care multi au murit ulterior. Numärul victimelor a fost Tn realitate múlt mai maré, deoarece multi tärani care au Tncercat sä scape Tnotänd, s-au Tnecat. La 4 iunie, administratorul Ferencz János din Aiud Tnregistra dintre täranii romäni 50 de morti §i 70 de räniti iar dintre soldati un mort. Petrecut Tn plinä sesiune dietalä, acest incident major l-а determinat pe liderul liberalilor maghiari Wesselényi Miklós sä propunä Tn fórul legislativ de la Cluj proiectul de lege agrarä Tn 6 iunie 1848 care a §i fost votat Tn aceea§i zi, devenind lege.1 La 4 iunie 1848 la Sibiu a avut loc о §edintä furtunoasä a Comitetului National Permanent Tn care s-а discutat „mäcelul de la Mihalt” din 2 iunie §i s-a cerut о anchetä mixtä romäno-maghiarä. Comisia de anchetä ce s-а constituit а fost Tnsä „mixtä” doar Tn privinta includerii Tn ea a militarilor §i civililor, nu §i а romänilor. La §edinta de la Sibiu cätiva protopopi au adus Tnvinuiri tineretului studios pentru cä a Tndemnat pe tärani la nesupunere. La auzul acestor vorbe „Avram láncú a sárit peste trei bänci, apucänd de scurt pe protopopul acuzator,, §i cu о voce plinä de mänie a anuntat pe cei prezenti cä va räzbuna el Tn§u§i acel mäcel. Izbucnirea tänärului láncú a speriat pe cei mai Tn värstä, care au päräsit §edinta. Peste putin timp, láncú a plecat spre Cämpeni, unde a Tnceput sä tinä adunäri „la care Ti Tndemna pe romäni spre räzbunare”. Ideea Tnvinuirii tinerilor revolutionari romäni a fost preluatä de autoritäre guberniale care Tn 6-7 iunie au elaborat un nou decret de dizolvare a Comitetului din Sibiu, cu continut mai drastic, dar tot färä efect. Pentru a face cercetäri, Tn 13 iunie, au sosit la Blaj, 1 L.Botezan, op.cit., p.90; G.Neamtu, op.cit., pp. 836-839; Idem, Revolutia romänilor din Transilvania, 1848-1849, Ed.Carpatica, Cluj-Napoca, 1996, pp. 46-49; Melinda Mitu, op.cit, p.178; Numärul victimelor este mai mic la §t.Branea, op.cit., p.553, M. Mihalache, op.cit., p.47; I. I.Costea, op.cit, p.61 (note); Terézia Losonczi, loan Moldovan, op.cit., p.51. 207