Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2006)

Istorie

s-а adäugat „pe cale ... legalá”.1 Cei mai solemn moment al zilei a fost acéla ín care Simion Bärnutiu a citit formula jurämäntului iar participantii au jurat, cu mäinile ridicate, credintä Tmpäratului, patriei §i natiunii románé.

Memoriul - petitie pentru eliberarea lui Mica§, conceput Tn dupä amiaza zilei anterioare, s-а citit in fata adunärii, s-а adoptat ín plen apói au fost invitati secretarii, Paul Dunca §i Petru Maniu sä-l treacä pe curat iar cei doi pre§edinti §aguna §i Lemeni sä-l semneze. Documentul urma sä fie inmanat comisarilor guberniali, care pe längä о adresä din partea lor, sä-l trimitä imediat Guberniului de la Cluj printr-un curier special.1 2 Mai multi vorbitori au cerut, Tn aclamatiile zgomotoase ale multimii, desfiintarea statariului. Moderatii erau de pärere cä romänii nu puteau sä aparä Tn fata Curtii Tmpäräte§ti Tn postura de sprijinitori ai tulburätorilor lini§tii tärii, Tmpotriva cärora s-а instituit statariul. Punctui lor de vedere a fost respectat Tn cazul „Petitiei Natiunii Romane” adresatä Dietei §i Tmpäratului Tnsä Tn cazul memoriului petitie privind eliberarea lui Mica§ adresat guvernatorului au Tnvins radicalii care §i-au manifestat deschis revolta Tmpotriva mäsurilor ostile, calificate drept teroriste, aplicate de autoritäre din Transilvania la adresa romänilor.

Despre starea de spirit care domnea la nivelul intelectualitätii románé legatä de popor putem sä ne däm seama din textul definitiv al acestui memoriu - petitie adresat Guberniului Tn problema arestärii lui Florian Mica§ §i a preotilor cu care a colaborat, precum §i Tn problema statariului. Elaboratul adunärii constituie Tnainte de toate primul demers cu caracter oficial al unei reprezentante nationale pentru eliberarea lui Mica§, Tn al doilea ránd un document acuzator fatä de politica Guberniului iar apói ocazia de a prezenta Tn fata multimii mäsurile antiromäne§ti luate de autoritäre administrative ale Principatului. Arestarea lui Mica§ era consideratä о Tncälcare a libertätilor democratice.3

Adresändu-se Tn termenii cei mai cuviincio§i „Maiestuosului Consiliu gubernial regese suprem” memoriul - petitie exprima la Tnceput deosebita mähnire a natiunii Tn legäturä cu arestarea avocatului román Florian Mica§ din ordinul Guberniului, Tn 26 aprilie la Cluj. Documentul mentioneazä cä adunarea nu detine informatii clare despre motivul arestärii dar, potrivit unor zvonuri, se spune cä Mica§ a fost arestat, Tn virtutea unor mäsuri politiene§ti, ca instigator al populatiei romäne§ti §i tulburätor al lini§tii publice. Guberniul s-а temut cä din cauza discursurilor lui Mica§ tinute Tn fata poporului de ränd se putea rästurna ordinea socialä Tn Transilvania. Adunarea este departe de a lua о atitudine criticä fatä de Guberniu dar afirmä cä prin arestarea lui Florian Mica§ Tn calitate de descendent al unei familii privilegiate s-а Tncälcat una din legile fundamentale ale Principatului („Tripartitum”-ul lui Werboczi István din 1517, partea I, titlul 9, Tncä Tn vigoare), daeä nu cumva aceasta demonstreazä spiritul antirománesc al oficialitätilor §i dorinta lor de a subjuga natiunea romänä. Cu alte cuvinte,

1 Documente privind revolutia de la 1848..., vol.lV,doc.96 pp.XXVI §i 207; Vezi textul jurämäntului in §t. Branea, op.cit., p.552, Procese politice antiromäne§ti care au zguduit Transilvania in toamna anului 1848, editie Tngrijitä §i prefatatä de I. Chindri? §i G. Neamtu, Ed. ’Viitorul romänesc”, Bucure§ti, 1995, p.105 §i Tn G. Neamtu, Consideratu critice privind documentele oficiale ale Adunärii Nationale de la Biaj din 3/15 mai 1848, in Transilvania intre medieval §i moderni coordonator prof.univ.Camil Mure§anu, Centrul de Studii Transilvane, Fundatia Culturalä Romänä, Cluj-Napoca, 1996, p.59.

2 G. Baritiu, op.cit.p.111; AI. Papiu-Ilarian, op.cit., p.235; T. V.Päcätianu, op.cit. p.328; S. Dragomir, op.cit. vol.ll, p.6 §i vol.V p.193; Din istoria Transilvaniei, vol.ll, Ed.Academiei R.P.R, Bucure§ti, 1963, p.47; V. Chereste§iu, op.cit. p.448; Revolutia romänä de la 1848..., p.185.

3 L. Maior, op.cit., p.115.

193