Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Aurelia Diaconescu, dr. Valer Pop: Similitudini între bisericile de lemn şi casa ţărănească tradiţională românească
SIMILITUDINI ÍNTRE BISERICI $1 CASA TÁRÁNEASCÁ 95 Perfectionarea constructiva, marea artä a compunerii volumelor, viziunea arhitectonicä a íntregului, ftiinta piasárii decorului, insufiri pe care le posedä aceste biserici, „datate“ secolele XVIII-XIX, presupune о indelungä cunoaftere §i practicä a artei constructiilor ín lemn. Spre sfärfitul secolului al XVIII-lea §i in primele decenii ale secolului urmätor, in numeroase sate din jud. Muref, lemnul pädurilor se gásea din beifug, dar in alte zone se resim(ea lipsa lui, ca о consecintä a defrifärilor fi transformárii pädurilor in locuri arätoare. Este cazul bisericilor de lemn din cämpia Transilvaniei, ce reprezintä aici märturii certe ale pädurilor de altä datä, a§a cum cele mai vechi case din Cämpia Transilvaniei erau din bärne. Odatä cu disparitia pädurilor fi preluarea terenurilor in agriculturä lemnul este inlocuit de chirpici. Biserica de lemn a preluat fi transmis de-а lungul vremii mesajul ctitoriei ре care о inlocuia. Pentru jud. Muref, urmärirea ctitoriilor de lemn spre a-i evoca däinuirea prin ceva anume ce i-a apartinut, putem aminti valoroase elemente de tämplä din 1745-1753 rämase de la Biserica din Iclandul Mare, succesoare prin slava timpului a celei atestate documentar la 1539. In cheia de boltä a Bisericii de lemn din Petelea este inseris anul 1632, dar fi 1821- anul refacerii vechiului edificiu. Biserica „Sf. Nicolae“ de la Cuf telnie, din 1751, respectä ctitoria dinainte, reamintind-o in textul inscriptiei. Valorosul locaf de la Valea (fost lobägeni) l-а continuat pe acéla care, in 1709, primise danie exemplarul din Antaloghion,de la Rämnic 1705. Bisericile de lemn au fost martori privind procesul etnic intervenit in unele afezäri romänefti, in conditiile istorice date. Säräciti, lipsiti de drepturi fi de posibilitatea intretinerii unei fcoli propri, sätenii, in urma unei indelungi rezistente, au fost, fie deznationalizati, fie alungati de pe glia sträbunä. Sub acest aspect putem intelege valoarea bisericii de la Porumbeni, in lemnul cäreia se pästreazä slava secolului al XVI-lea; a bisericii de la Väleni (Oaia), ridicatä in 1695-1696; a celei de la Päcureni Valea (fostä lobägeni), ridicatä din temelii in locul celei risipite; a celei de la Säntandrei (M. Nirajului), prin a cáréi däinuirea se intelege afirmatia, de acum peste un veac, a lui Orbán Balazs despre „sácuii ortodocf i“ din acest sat. La Pánet biserica de lemn a fost ridicatä in anul 1740 fi inlocuia о altä ctitorie, luänd de la ea pentru ímpodobirea intrárilor fi räbojul motivelor ornamentale: rozeta, funia, dintele de lup. Toate sustin teza cä: „...pentru demonstrarea evolutiei fi continuitätii afezärilor, toemai existenta bisericilor aduce argumentele materiale cele mai sigure“. (Entz Geza) Fiind impregnate de viata timpurilor din care vin,bisericile vechi le aratä pe cele noi ca pe „...unele párti care erau fi inainte dar nu se vedeau; fiindcä nu trebuia, nu se cereau sä se vadä, acestea se ivesc deodatä limpezi fi impresionante, pentru cä acea luminä a altéi vremi, umbländ destäinuitoare s-a oprit fi asupra lor“.(Lucrarea de continuitate a Diacului St. Novae, in Indrumätorul bisericesc misionar §i patriotic, nr. IX, 1985) In anul 1927 prof. C. Petreanu a consemnat 1274 biserici de lemn pe teritoriul Transilvaniei, multe dintre eie in tinuturile murefene.Un numär neftiut de biserici de lemn s-а mistuit din cauze voite, sau datoritä unor imprejuräri nefericite, fi odatä cu eie о serie de informatii pretioase privind istoria, arta,
