Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Corina Bejinariu: Implicaţiile funerare ale corpului uman
308 CORINA BEJINARIU vietii. Uzitänd temeiurile scripturistice, pärintii bisericii au imprimat predicatiei funebre о dimesiune profund macabrä, elementul de maximä eficientizare a discursului mizänd pe resentimentele inspirate de vederea corpului fiintei dragi asaltat de ororile putrefactiei. Evident, finalitatea nu vizeazä doar sensibilizarea con§tiintelor, ci, mai ales, discreditarea corpului perceput ca sursä a päcatului §i, implicit, pericol al mäntuirii. Este, eredem noi, suficient de relevant urmätorul pasaj din tratatul Despre räbdare a lui loan Hrisostomul: “Prietenia mä impinge sä mä apropii de cadavrul lui fetid, dar mä Tmpiedicä putreziciunea §i viermii... Unde-i este chipul binevoitor? N väd deja intunecat. Unde-i sunt ochii frumo§i, atät de schimbätori? latä-i in putrefactie. 8 De fapt, acest motiv al “putrefactiei” face parte din seria celor trei mari terne conjugate in afirmarea fragilitätii §i efemeritätii destinului uman; in toatä perioada mentionatä, scheletul discursului funebru a fost articulat relativ dupä aceea§i structura tematicä: 1) ce s-а fäcut cu toti cei ce au umplut pe vremuri lumea cu strälucirea lor?; 2) constatarea cutremurätoare cä tot ce a fost cändva frumusete omeneascä putreze§te28 29; 3) moartea, marele egalizator, cea care ii iube§te deopotrivä pe toti30. Fiecare dintre temele mentionate sunt regäsibile in componentele retoricii funebre de inspiratie religioasä; nu intentionäm aici о analizä detaliatä a discursului omiletic, dar consideram cä este necesarä valorificarea unor fragmente ce traduc un anumit mod de percepere a mortii, nu neapärat asimilat la nivelul mentalului colectiv. latä, spre exemplu, intr-o alocutiune funebralä datänd de la sfär§itul sec. al XVIII-lea, ne este descrisä actiunea mortii la nivel corporal, cu evidente trimiteri la simbolica de element mediator al päcatului pentru fiecare din pärtile vizibile ale trupului: “Ochii aceia ai vo§tri cu care vä uitati la lucrurile cele oprite sä vor scurä (sic) §i sä vor bäga in cap. §i in pämänt limba aceea a voastä cu carea acum atätea clevete, atätea cuvinte seärnave nu incetati a vorbi, aceea sä va lega §i va inceta a mai gräi. Urechile acelea ale voastre care acum cu drag ascultä cuvintele cele uräte §i pline de scandale (sic) sä vor cinpävi §i sä vor astupa. Mäinile voastre care nu le-ati täiat §i nu le opriti de la pipäiri neslobode §i de la furti§aguri se voar (sic) usca....§i viermi le voar mänca. §i a§a toatä frumusetea trupului vostru sä va ve§teji §i in täränä de pämänt sä va muta”31. Invocarea agentilor devoratori de sorginte scripturisticä este, in fapt, un loc comun al predicatiei funebre, dar, in acela§i timp, apar extrem de freevent in sintaxa blestemelor; ín acest ultim caz apelul la actiunea lor distructivä se face in virtutea calitätii lor de mijlocitori ai sanctiunii divine. 28 Apud J.Delumeau, Päcatul §i frica. Culpabilitatea in Occident (secolele XIII-XVIII), la§i,1997,vol.l, p.51 29 Discursui funebru abundä in motive de acest gen; contextui oferit de funeralii este extrem de propice pentru impactul asupra auditoriului, prin pozitionäri de genul “Darä ce folosea§te lor acum trufiia, §i podoabele ceale frumoase, mäneärile §i bäuturile ceale scumpe? ín locul trufiei sínt in groapä intunecatä §i in locul podoabelor sint in putregiune. In locul mäneärilor §i bäuturilor celor scumpe sint in viermi §i putregiuni”; apud A.Dumitran, Cazanii la oameni morti, Bälgrad, 1689. Incercare de reconstitute, in Apulum, XL, 2003, p.291 30 J.Huizinga, Amurgul Evului Mediu, Bucure§ti, 1970, p.213 31 Al.I.Stan, Trei vechi manuscrise inedite de cuväntäri biserice§ti (sec.XVII §i XVIII) §i locul lor In cultura noasträ, Tn BOR, 1989, nr. 11 -12, pp.58-59
