Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Corina Bejinariu: Implicaţiile funerare ale corpului uman
IMPLICATIILE FUNERARE ALE CORPULUI UMAN 309 Dincolo de imaginarul macabru puternic influentat de dimensiunea fizicä a mortii (pe care a speculat-o biserica prin excelentä), mariiéra ín care este perceput cadavrul opune, practic, douä viziuni: la nivelul perceptiilor folclorizate, prin moarte corpul nu este privat de о anumitä sensibilitate, pästrändu-§i un rest de viatä. Putem folosi ca argumente in sprijinul unei asemenea pozitionäri recomandarea frecventä a epitafurilor funerare (“sä-i fie täräna u§oarä”), respectiv practica podirii gropilor. ín cercetärile noastre de teren am Tntälnit situation care motivatia acestei practici (consideratä de unii dintre interlocutori ca fiind de datä mai recentä) trimite invariabil la aceea§i idee: “sä nu hie greu pämäntu pä piept”32. Este cuprinsä intr-o asemenea asertiune ideea unei anumite corporalitati ce subzistä procesului de descompunere, in cazul mentalului colectiv separatia sufletului de corp nefiind extrem de tran§antä. Categoric, la polul opus s-а situat biserica care a negat orice forma de “sensibilitate” a cadavrului, separarea sufletului de trup fiind procesul ce define§te actiunea mortii. Dar credinta, in sensibilitatea cadavrului, a avut consecinte deloc neglijabile in viata cotidianä, generänd un complex de practici terapeutice extrem de bogát; efectele utile ale cadavrelor predominä in comparatie cu cele däunätoare, §i unele §i celelalte fiind considerate naturale. Sigur, utilizarea unor párti ale corpului uman in diverse scopuri imediate este о cutumä universal atestatä, iar din punctui nostru de vedere meritä о abordare separatä, intr-un studiu care sä continuie tematica prezentului demers. Prin natura lor, asemenea practici confirmä ambivalenta atitudinilor manifestate in proximitatea cadavrului. Fie cä este vorba despre praxisul magic, sau despre cel sacro-terapeutic (cultul moa§telor), cadavrul dobände§te valoare instrumental §i mediazä obtinerea efectelor certificate prin traditia acestor practici rituale. ín egalä mäsurä, unele elemente intim asociate simbolicii corpului uman sunt valorizate ca forme de cultivare pioasä a memoriei defunctului. Sim. Fl. Marian surprinde pätrunderea unor practici ce marcheazä trecerea la un alt mod de percepere a mortii; modelul mortii celuilat, caracterizat prin efulvii sentimentale §i manifestäri afective ce traduc regretul pentru disparitia persoanei dragi, este identificat de etnolog in stratui superior al ierarhiei sociale: “ Multi in§i din clasele mai inalte taie mai multe §uvite de pär, din care i§i fac, tot pentru aducerea aminte, läntujele de orare sau floricele, pe care le pästreazä apoi in ni§te cutiute anume spre acest scop fäcute”33. Practica täierii unor §uvite nu constituie elementul de noutate; in ritualistica funebrä, depunerea unei §uvite din párul defunctului in diverse locuri din gospodärie era о practicä consacratä §i eficientä in prezervarea norocului casei, respectiv in facilitarea “uitärii” celui dispärut34. Inovatia о constituie instrumentalizarea acestor §uvite intr-un alt context, cel al unei forme speciale de memoria; este chiar u§or paradoxalä resemantizarea acestei practici. Pe de о parte, fuvita de pär pusä la grindä are 32 lnf.Pa§ca Alexa, Aluni? (SJ) 33 Sim.Fl.Marian, Inmormäntarea ..., p.41 34 De regulä “on ciup de pär” sä punea la grinda de la “tárnát”, la strea§ina casei sau la gärliciul pivnitei, asemenea practici fiind destul de räspändite in satele din jud.Sälaj.
