Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Corina Bejinariu: Implicaţiile funerare ale corpului uman
IMPLICATIILE FUNERARE ALE CORPULUI UMAN 307 patogen. Practic, se revine la vechea perceptie (prezentä incä din antichitatea latinä) privind “impuritatea” cadavrului §i amenintarea reprezentatä de prezentä mormintelor ín proximitatea celor vii. Este cunoscut faptul cä acest pericol al “pängäririi” a stat la baza fenomenului situärii necropolelor Antichitätii ín afara ora§elor sau de-а lungul drumurilor24. Recrudescente §i frecventa epidemiilor (prezente incä §i in sec. al XlX-lea), gradul ridicat al mortalitätii asociat acestor fenomene, au impus necesitatea unei separäri a spatiului destinat mortilor. Mai mult, progresele practicilor medicale vor incerca sä impunä treptat о viziune depersonalizatä a corpurilor defunctilor, prin insistente asupra pericolelor reprezentate de procesul de descompunere a acestora; astfel, intr-un veritabil spirit rationalist, Gh.§incai incerca sä-§i convingä contemporanii cä oamenii nu mai trebuie Tngropati in bisericä, deoarece din cadavre ies ni§te aburi oträvitori, care pot provoca chiar moartea25. Toate aceste luäri de pozitie ce se circumscriu tendintelor de rationalizare specifice epocii au avut un anumit ecou, mai degrabä la nivelul elitelor, mentalul colectiv conservänd §i practici §i perceptii ce denotä slaba asimilare a mäsurilor impuse pe cale oficialä sau religioasá; este suficient sä amintim, cu privire la imperativul periferizärii cimitirelor, faptul cä situatia, chiar actualä, aratä cä in multe sate cimitirul a rämas in proximitatea bisericii. Imaginarul mortii (indeosebi in formele sale folclorizate, ce poartä insä amprenta influentei discursului religiös) uziteazä frecvent motivul descompunerii cadavrului ca element ce induce ideea separärii definitive, respectiv a suprimärii relatiilor social-afective in forme directe, nemediate; iatä, spre exemplu, intr-un fragment de bocet, ce acompaniazä secventa pecetluirii mormäntului de cátre preot, ne este sugeratä iminenta despärtirii implacabile prin invocarea aceluia§i fenomen caracteristic imagologiei tanatologice: “Nu-I uda pärinte tare/ Särumäna dumitale/ Cä i s-а uda pänza/ §i i-a putrezi fata/ I sä udä sicriuV §i i-a puträzi corpu’/ Pä mormänt a create iarbä/ N-a mai vini sä ne vadä/ Mormäntu’ a-mpäji§ti/ El acolo-a putrezi“26. De altfel, imaginea corpului in descompunere, ca expresie eufemisticä a mortii, a fäcut о carierä spectaculoasä in Occidentul medieval, cunoscänd valorificäri in sensui unei pedagogii funerare §i in retorica bisericeascä a sec. al XVIII-lea §i al XlX-lea din spatiul romänesc. Este evident faptul cä “perceptia cadavrului sau evocarea mortii in dimensiunea ei fizicä face parte din recuzita unei retorici destinatä a provoca §ocul emotional”27. In discursui funebru de inspiratie religioasä nici un instrument nu s-а dovedit mai eficace decät vehicularea imaginii corpului in descompunere, asociatä frecvent cu tema “mortii rele”, cea datoratä comportamentelor ireverentioase din timpul 24 Ph.Ariäs, op.cit., vol.l., p.46 25 Gh.§incai, Invätäturä fireascä spre surparea superstifiilor norodului, Bucure§ti, 1964, pp.117-118 ' , 6 Compozitia apartine uneia dintre interlocutoarele intervievate in campaniile noastre de térén, ea fiind ceea ce metodológia literaturii de specialitate nume§te “informátorul bine informat”. Dincolo de aceastä calitate, Victoria Marinca§ din Bogdana (jud.Sälaj) se situeazä printre cele mai talentate bocitoare pe care le-am intälnit in arealul studiat (destul de putine insä, fenomenul fiind intr-o vizibilä disolutie), fiind nu numai о “initiatä” in segmentul credintelor §i practicilor funerare, ci §i о excelentä versificatoare, autoarea unor poezii de satirä socialä deosebit de virulente. 27 D.Radosav, Sentimentul religiös la romäni, Cluj-Napoca, 1997, p.175
