Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Corina Bejinariu: Implicaţiile funerare ale corpului uman
IMPLICATIILE FUNERARE ALE CORPULUI UMAN 305 särutä incä odatä mortui §i iau buchetele de ierburi bine mirositoare de sub capul cadavrului”15. Ceea ce intereseazä demersui nostru vizeazä situatiile in care s-a renuntat la о asemenea practicä, fapt ce ne obligä la semnalarea unei mutatii intervenite ín perceperea cadavrului, detectabilä ín atitudinea de respingere а acestui gen de manifestare afectivä fatä de persoana defunctului; de altfei, in interpretarea lui Marian, ritul corespunde unei ultime forme de “iertäciune”, ce accentueazä necesitatea separärii §i nu neapärat nevoia exprimärii unor efluvii sentimentale, in comunitätile säläjene, investigate ín mai multe campanii de cercetare, secventa särutärii mortului este intr-o realä disolutie, interlocutorii no§tri mentionänd frecvent faptul cä “la noi nu sä pre mai face”16 (oarecum diferitä este situatia copiilor decedati, ace§tia devenind un fei de exceptii de la regulä); in unele cazuri, performärii acestui act i se recunoa§te un caracter absolut contingent17. Este, consideram, suficient de pertinent sä admitem cä in astfei de situatii ne confruntäm cu о anumitä pierdere a sentimentului de familiaritate generat, altädatä, de proximitatea mortii. Corpul mórt nu mai reprezintä un potential pericol din perspectiva unei contagiuni justificatä magic, amenintarea impuritätii sale vizeazä doar segmentul profilaxiei medicale, cadavrul fiind exclusiv perceput ca un posibil agent al transmiterii bolii. De altfel, incä din sec. al XVIII-lea pentru Transilvania sunt cunoscute mäsurile profilactice impuse de statul modern austriac in vederea contracarärii pericolelor epizootice; un exemplu elocvent, ce face referire la secventa ritualä discutatä, este regäsibil in textul unei circulare episcopale din 1790 prin care se cerea clerului sä-§i indemne credincio§ii sä nu mai särute §i sä imbräti§eze mortii, respectiv cadavrul sä nu mai fie tinut mult in casä18. Categoric, virulenta ciclurilor epidemiologice a impus atät la nivel mentalitar, cät, mai ales, la nivei comportamental importante mutatii; este, insä, impropriu sa eredem cä rezistenta simtului comun fatä de mäsurile impuse pe cale oficialä a fost minima. Freeventa circularelor episcopale ce reiau asemenea prevederi atestä ata§amentul simtului comun fatä de traditie, existänd situatii in care inclusiv reprezentantii clerului se fäceau vinovati de nerespectarea acestor mäsuri. Raportarea demersului nostru la referirile cuprinse ín textui acestor circulare este justificatä de mentionarea diverselor situatii cu valoare de exemplificare; astfei, printr-o relatare de la sfär§itul sec. al XVIII-lea suntem informati cä “precum singura nenorocitä iscusire in anui (1)795 intre oamenii de liagia noasträ, in Srem läcuind, s-au arätat. Cätä mare jale s-au fäcut acolo prin särutarea trupului celui mort, de ciumä fiind bolnav”19. Tot prin astfel de 15 Fr. Griselini, fncercare de istorie politicä §i naturalä a Banatului timi§an, Timi§oara, 1984, p.188 16 La Drighiu (SJ), Lucretia Borciu ne-а spus, referitor la aceastä secventa “popa zäce a§é cä sä dai särutarea mai pä urmä mortului, care vreie meré §i-l säruta, da’ nu pe märg aici la noi”. 17 Interlocutorul nostru din Aluni§ (SJ), Pa§ca Alexa ne-а precizat: “s-о intämplat cä cel care о fost cel mai apropiat de mórt ÍI säruta”. 18 T.Nicoarä, Transilvania la Jnceputurile timpurilor moderne (1680-1800), Cluj-Napoca, 1997, p.214 19 Apud Leu Valeriu - Epidemii§i mentalitäti in Banatul Luminilor, Banatica, 12, II, 1993, p.200
