Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Corina Bejinariu: Implicaţiile funerare ale corpului uman
304 CORINA BEJINARIU asemenea “semne” cu valoare predictivä indubitabilä: “An, nu ti-au släbit puterile? N-ai avut ameteli la cap? Nu ti-au väjäit urechile? N-ai simtit junghiuri §i dureri prin oase? Dintii nu te-au durut §i ti-au cäzut? Párul nu ti s-а albit? Vederea ochilor nu ti s-а Tntunecat?”11. Codurile corporale functioneazä ca indici cu valoare predictivä incä din etapa pre-agonicä; implicatä deliberat Tntr-un veritabil proces de divinatie, familia observa cä suferindului “i se sfarmä chipul omenesc”, cä ”i se lungesc degetele la mäini”, “pe trup Ti apar stärlici, adicä semnele mortii" (“pistru negri”, “dungi vinete”, “pete ro§ii”)12. Sensibilitatea popularä a consacrat Tn imaginarul mortii о formä obiectivatä a actiunii acesteia; astfei, interventia mortii, ce apare frecvent personalizatä, se bazeazä pe uzitarea unui instrumentar a cärui principal atribut este facilitarea procesului de täiere. Actiunea la nivel corporal se reduce la acest atribut, Tntrucät moartea “scoate un topora§ mic cu carele Tncepe a täia Tntäi picioarele, dupä aceia mäinile", iar Tn cele din urmä “släbe§te mädularile, deznodänd de prin Tncheietori toate ciolanele”13. Perceptia cadavrului genereazä atitudini ambivalente: astfei, pe de о parte ne confruntäm cu un ansamblu de practici rituale a cäror finalitate vizeazä contracararea pericolelor contagiunii datorate impuritätii corpului mort, iar pe de altä parte, formele de devotiune reclamate de ritualistica funebrä confirmä existenta unor ultime raporturi afective cu persoana decedatä, ce implicä inclusiv suportul material al acesteia. Dacä Tn primul caz ne referim la toate precautiunile §i interdictiile ce vizeazä persoanele, respectiv obiectele care au intrat Tn contact nemediat cu trupul defunctului, a doua situatie include, Tn mod expres, о secventä ceremonialä ce stärne§te astäzi, Tn anumite zone, reactii de repudiere, dar despre care §tim cä, potrivit surselor de antropologie istoricä, a avut о mare rezonantä la nivelul mentalului colectiv: särutarea de pe urmä a mortului. Färä sä dea prea multe detalii cu privire la modul de performare §i simbolica pe care о comportä, dr.Vasilie Popp mentioneazä faptul cä “särutarea mortilor este un obiceiu a§a de räspändit, cä ea nu se face numai de cätre rudenii, ci §i de sträini §i chiar de necunoscuti, §i aceasta se Tntämplä nu numai Tn timpul cät mortui e Tn casä ci pänä ce e coborät Tn groapä"14. In monográfia dedicatä funeraliilor, Sim.Fl.Marian leagä secventä mentionatä de ritualistica bisericeascä, färä а о considera Tnsä direct derivatä din aceasta (Popp semnalase originea precre§tinä, atribuind obiceiul antichitätii romane). Secventä särutärii mortului apare Tn derularea priveghiului, ca etapä incipientä de solidarizare cu familia defunctului, fiind reluatä Tn timpul ultimelor preparative ce preced depunerea sicriului Tn groapä; astfei, “väduva, copiii, rudeniile, mai 11 T.Pamfile, op.cit., p.321 12 I.H.Ciubotaru, Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova, Caietele Arhivei de Folclor, la§i, 1986, p.lV 13 C-tin Bobulescu, Credinta in vämile väzduhului, Tn Biserica Ortodoxa Romána, nr.8/1922, pp.595-598 14 I.Mu§lea, Viata §i opera Doctorului Vasilie Popp, Anuarul Institutului de Istorie Nationale, 1928-1930, nr.V, p.135
