Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Corina Bejinariu: Implicaţiile funerare ale corpului uman
IMPLICATIILE FUNERARE ALE CORPULUI UMAN 303 occidentalä, aratä cä recenta evolutie a riturilor mortuare trimit la ideea potrivit cäreia persoana conservä cadavrul §i, astfei, despärtirea devine mult mai dificilä; oferta extrem de diversificatä a serviciilor funebre mizeazä pe importanta corpului decedat in estetica mortuarä contemporanä, acesta dovedindu-se suportul ultimelor schimburi, a unei ultime relatii8. ín ciuda faptului cä tanatopraxia (ansamblul practicilor de “restaurare” a corpului) relevä, mai degrabä, о ritualitate laicizatä, importanta corpului in confruntarea cu realitatea mortii rämäne capitalä; altfel spus, “rämä§itele pämänte§ti sunt fundamentale. Nimie nu e mai ingrozitor decät un cadavru absent (...). Cäci ce inseamnä un cadavru? О prezentä care väde§te о absentä”9. ín viziunea antropologului francez (L.V.Thomas) corpul potenteazä nu numai ritualizarea imediatä а decesului ci, intr-o manierä semnificativä, §i etapa post-funerarä; potrivit opiniei autorului, “rästimpul de doliu corespunde cu cel al cadaverizärii” (se pare cä e nevoie de un an pentru ca trupul inmormäntat sä se mineralizeze, iar un an era §i rägazul necesar alinärii durerii prezumtive a celui indoliat). Referindu-se la calitatea de substitut al mortului ре care о preia insemnul funerar, ce marcheazä mormäntul acestuia, Thomas vorbe§te de о metonimie, adicä о deplasare a continutului cätre continätor; piatra tombalä, simbolul reinvierii, ascunde, de fapt, ceea ce se aflä sub aceastä cruce :”Un cadavru care e sediul unor metamorfoze nu deosebit de aträgätoare §i la care nu trebuie in nici un caz sä ne gändim.” Aceastä subliniere ne trimite la tara discursului religiös, cu influente baroce, asupra mortii; a§a cum vom vedea in cele ce urmeazä, tema cadavrului in descompunere, ca expresie eufemisticä a mortii, a fäcut о carierä spectaculoasä pinä tärziu in sec. al XlX-lea, cultivänd о veritabilä pastoralä а fricii, in special prin discursui catolic. Pentru a da о imagine de ansamblu tematicii acestui studio, am considerat oportunä utilizarea mai multor tipuri de surse ce developeazä fie elemente de imaginar, coagulate in structuri narative, fie structuri comportamentale articulate prin practici cu valoare cutumiarä indubitabilä. ín egaiä mäsurä, ni s-а pärut important sä operám la nivele diferite ale discursului asupra mortii; ca atare, ne-am raportat la productiile folclorice, la praxisul ritual ca indicator al perceptiilor colective, dar §i la elementele de gen cuprinse in retorica §i practica religioasä. ín spiritul unei veritabile traditii näscute din experienta cotidianä a mortii (observatia empiricä fiind furnizoarea unui sistem de informatii ce coaguleazä fenomenologia finitudinii umane), in corpusul credintelor populare intälnim ipostazieri menite sä anunte sfär§itul prin simbolica disfunctionalitätilor corporale; astfei, structurile narative cu implicatii tanatologice10 fac referiri la 8 P.Baudry, Devant le cadavre, in RELIGIOLOGIQUES, по 12, automne 1995, p. 11, vezi site-ul www.unites.uaam.ca/religioloqiques/no12/devant pdf 9 L.V.Thomas, apud Ph.Ariés, G.Duby (coord.), Istoria vietii private, Bucure§ti, 1997, vol.X, p.40 10 T.Pamfile realizeazä о veritabilä tipologie a acestor naratiuni, bazatä pe structura tematicä specificä; motivele repertoriate de autor configureazä un topos folclorizat al mortii, dar prezintä §i influente de facturä livreascä datorate, indeosebi, audientei sporite a apocrifelor apocaliptice in mediul täränesc unde au fost intens colportate; v. T.Pamfile, Mitologie romäneascä, Bucure§ti, 1997, p.311
