Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Corina Bejinariu: Implicaţiile funerare ale corpului uman
302 CORINA BEJINARIU Optiunea pentru inhumarea corpului defunct are §i о indubitabili justificare religioasä, intregul discurs cre§tin asupra mortii fiind coagulat ín jurul ideii potrivit cäreia “din pámánt ne na§tem §i in pämänt ne intoarcem”. Intensitatea valorizärii imperativului inhumärii, respectiv a impactului asupra mentalului colectiv, este decelabilä nu atät din, am spune noi, “practile cotidiene", intelegänd prin acestea situatiile obi§nuite, cät din acele cazuri in care privarea de mormänt se constituie ca о forma extremä de punitie, ce are repercursiuni in ambele planuri ontologice (existentä/postexistentä). Din perspectiva unei antropologii istorico-religioase, putem recupera asemenea situatii in care interdictia inhumärii functioneazä ca о veritabilä cutumä, cu un pronuntat caracter legic; astfei, potrivit surselor, se pare cä incä “la mijlocul sec.XIX in Transilvania privarea de inhumare mai era incä pedeapsa pentru trädätori. ín satele din zona Hälmagiului un román bänuit de colaborare cu ungurii e ucis de cätre cäpitanul din zonä. Acesta a interzis inmormäntarea trädätorului, al cärui cadavru a zäcut pe locul uciderii páná a fost sfä§iat de cäini §i mäncat de ciori §i corbi. Aceastä moarte infamantä §i-a intins umbra §i asupra urma§ului celui mort neingropat, care toatä viata a fost considerat un от stricat6“. Am considerat oportunä mentionarea acestei informatii tocmai pentru cä surprinde, in mod categoric, contextui aplicärii sanctiunii privind privarea de inhumare, dar §i consecintele faptului care a generat recurgerea la о asemenea mäsurä punitivä. Lipsa ritului funerar poate avea insä un caracter neintentionat, datorändu-se Tmprejurärilor nefire§ti in care a survenit decesul. Aceste situatii se datoreazä in principal absentei corpului celui decedat in conditii anormale (moartea intre sträini §i imposibilitatea recuperärii cadavrului, deces prin inec accidental sau deliberat). Multitudinea practicilor menite sä remedieze asemenea situatii absolut indezirabile7 demonstreazä importanta suportului material al persoanei pentru simtul comun; ca ipotezä de lucru am putea sä spunem cä, inclusiv practica arhaicä a cenotafurilor se poate origina in preocuparea pentru asigurarea unui mormänt fiecärui defunct (facem precizarea cä este doar о posibilä intepretare ce nu exclude insä alte teoretizäri). Pe axa traditie-modernitate atitudinea fatä de corp constituie un exemplu extrem de ilustrativ pentru modul in care se produce evolutia modelelor culturale. Este insä evident faptul cä nevoia indeplinirii ritului funerar (indiferent de natura lui) a rämas о constantä a umanitätii; pornind de la premisa cä “murind devii un corp”, moartea ridicä aceastä problemä а “debarasärii de cadavru”, intotdeauna insä in forme ritualizate. Studiile consacrate problematicii tanatologice, cu referire specialä la societatea cä, ne spune autorul in continuare, “ei ered cä sufletul celui neinmormäntat nu poate merge la locul de odihnä, hotärät de Dumnezeu, ci rätäce§te necontenit in timp de mai multi ani pe unde i s-а mistuit trupul”; vezi inmormäntarea la romäni, Bucure§ti, 1995, p.226 E. Bärlea, Schema lui Philippe Ariés §i atitudinea fatä de moarte in spatiul románesc, in Studii de istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, 2000, p.222 7 In cazul “mortii printre sträini” (cea mai freeventä situatie de absentá a cadavrului) se recurgea, cél mai adesea, la forme de substitute: fie Tmbräcarea unui butuc (stälp) cu hainele defunctului §i indeplinirea intregului ritual, fie aducerea unui pumn de täränä de la locul mortii; vezi I.Ghinoiu, Lumea de aicijumea de dincolo, Bucure§ti, 1999, p.77
