Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Ioan Eugen Man: Vechi biserici de lemn din judeţul Mureş dispărute în ultimele decenii
28 lOAN EUGEN MAN ín 1910, din cei 731 locuitori recenzati, dupä limba maternä, mai exista doar un román, insä dupä religie, 57 greco-catolici, deci fo§ti románi. 135 §ematismul ortodox din 2000 atestä existenta la Valea doar a 4 ortodoc§i, cu mentiunea cä monumentul provine din anul 1646.136 Existenta monumentului de la Valea, consemnatä veacuri la ránd, este curmatä ín noaptea de 20-21 martié 1900, cánd máini criminale i-au dat foc, odatá cu el arzánd toate podoabele ce le mai avea. Actiunea nu este Tntämplätoare, ea avänd menirea de a dispárea §i ultimul martor material al existentei, aid, a romänilor, Tntrucät, dupä cum bine observa Ion I. Russu, „ín a§ezäri, de-а rändul, au existat odinioarä biserici romäne§ti §i chiar redusul numär de romäni mentionat de conscriptia lui Buccow, pentru unele sate, le pästrau memoria. Oare nu ar fi fost pus la indoialä faptul, de nu erau bisericile de aid, cä la lobägeni (azi Valea), Oaia (Välenii), Smtandrei (Miercurea Nirajului), toti sätenii, fntreaga ob§te a fost romäneascä, adevär scris räspicat de slova pisaniilor”.U7 Dacä §ematismul din 1900 ne indicä anul 1787 ca data a ridicärii bisericii, о inscriptie din anul 1659 ne indicä data construirii ei, iar pe dosul altarului, cu litere chirilice, se putea citi: „...refäcut-am acest altar io Molnár - Moraru”.'30 Eugenia Greceanu о considerä ca realizatä in anul 1734, 139 dupä cum aräta о inscriptie de pe tavanul pronaosului. Dintr-un „chestionar” intocmit la 18 septembrie 1962 de parohul bisericii 140, putem cunoa§te continutul inscriptiei: „TABULATUM HOC. ERECTUM EST TEMPORE AD MODUM R-Ol D-Nl GEORGY JÁKÖ PLEBANI HODOSTENS, AC ECCLESIAR R-NO CATHOLICAR SEDIS MAROS ARCHIDIACONI STUDIO D-Nl GREGORY BERECZKI MAIORIS CIC.ICCC. XXXIV-DIEBRIS - 1734". A§adar, biserica ar fi tost adusä de la Hodo§a, unde se afla ín posesia Parohiei romano-catolice §i, potrivit traditiei, aici fiind adusä de la Sängeorgiu de Pädure, unde in anul 1642 a fost construitä sub hramul „Sf. Arhangheli Mihail §i Gavril”. Din fericire, pe spatele crucii Rästignirii de la fruntariu s-а descoperit pisania, care, scrisä in graiul sträbun, mentiona: „Anul Domnului 1754, s-au fost risipit sfänta bisericä de la lobagifaläu §i s-au mdemnat cinstitii sätenii §i о au ridicat pe temelie §i ce au fost lipsä s-au isprävit §i cei mai desävärgit au fost dumnealui One morariu §i... iarä dumnealui One morariu fiindcä au agezat dumnealui catapeteasma bisericii, n-au crutat putinä cheltuialä §i au fäcut aceasta Raspetie sä-i fie pomenire a tot neamul dumnealui, octombrie 29 de zile”.u1 íntelegem cä in acel an s-au efectuat vaste lucräri de refacere а bisericii, preluänd bunurile antecesorului edificiu, ea fiind monumentul aflat in evidentele patrimoniului national. 142 Lucrärile sunt terminate in anul 1758, precum aratä inscriptia sculptatä pe pragul superior, din stejar, al inträrii de pe latura de vest: „1758 DIEBUS-IUNII”. Potrivit obiceiului, datarea de pe ancadramentul inträrilor, la bisericile de lemn, indicä perioada terminärii lucrärilor de ridicare a edificiului. Biserica se afla situatä in partea vesticä a localitätii, pe terenul de sub numärul po§tal 145, inconjurat de imobile clädite (Pl. XXXIX. a,b). Releveul, anexat la fi§a monumentului, 143 ne prezintä un edificiu de formä dreptunghiularä, in märimi de 8,90 x 5,0 m, ce cuprinde: pronaosul in lungime de 3,0 m, naosul de 5,45 m, spre est fiind amplasatä absida cu о lungime interioarä de 3,50 m §i о lätime de 4,50 m (PI. XL. a,b). Edificiul era realizat din
