Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Ioan Eugen Man: Vechi biserici de lemn din judeţul Mureş dispărute în ultimele decenii
VECHI BISERICI DE LEMN DIN JUDEJUL MURE$27 suprafata peretilor, contrar märimilor tradi(ionale care preväd deschideri cu mult mai reduse, ceea ce ne indeamnä sä presupunem cä §i acestea au fost montate ulterior, probabil tot ín anul 1876. In anul 1959, cánd in localitate existau doar 6 familii de romäni, preotul luliu Moldovan realizeazä unele reparatii curente la bisericä, iar in anul 1981 preotul Teodor Muicä reparä acoperi§ul. Datoritä faptului cá timp indelungat edificiul nu a mai fost folosit, färä a mai fi reparat corespunzätor, Ia data cercetärii, in anul 2003, starea acestuia era deplorabilä, peretii prezentänd dislocäri accentuate, punändu-i in pericol stabilitatea. Aceastä stare in care se afla monumentul a fost prezentatä in presa localä, 127 aträgänd atentia factorilor räspunzätori. ín lipsa unor credincio§i care sä suporte renovarea bisericii, prin sträduinta preotului Teodor Muicä din Sängeorgiu de Pädure, a Protopopiatului ortodox Tärgu-Mure§ §i prin sprijinul material a lui loan Piro§ca, administratorul S.C. „ALUNI§”, in anul 2003 se trece la realizarea unei női biserici (Pl. XXXVIII.a,b), sfintirea noului edificiu avänd loc la 11 iunie 2004, cu participarea I.P.S Andrei, Arhiepiscop al Alba-Iuliei. Considerändu-se cä bisericä de lemn nu mai avea cum sä fie renovatä, noul edificiu s-а realizat din cärämidä, pästränd insä forma tipologicä avutä, cu absida nedecro§atä, in frei laturi, inclusiv märimile: 6,20 m in lungime, 4,90 m in lätime, iar pridvorul cu 1,28 m lätime. ín schimb, s-а refolosit tämpläria predecesorului edificiu: u§a inträrii §i patru ferestre, douä la navä situate simetric §i douä pe peretii laterali ai altarului. VALEA. Biserica „Sfäntu Nicolae”. Localitatea Valea, componentä a comunei Värgata, este situatä pe cursul mijlociu al räului Niraj, pe drumul comunal ce duce spre Chiheru de Jos. Pänä in anul 1964 a§ezarea purta denumirea de lobägeni, sau lobagifaläu, constituind cel mai veritabil exemplu al originii sale etnice. Documentar este consemnatä in anul 1470, sub denumirea de „Jobagisthwanfalwa”, adicä „Satui lobagilor”, numele perpetuändu-se de-а lungul veacurilor. 128 Numeroasele documente atestä existenta neintreruptä, odinioarä, a romänilor. Dacä lustra din anul 1614 prezintä populatia doar dupä structura socialä, un document din 24 ianuarie 1699 consemneazä direct pe romäni, despre care se aratä: „Vreau sä rämänä in situatia de acum in religia in care s-au näscut nu se des part”.'29 Conscriptia din 1733 consemneazä cele 73 familii de uniti care aveau bisericä, 130 in 1760-1762 conscriptia lui Buccow mentiona 17 familii de uniti care aveau bisericä §i 2 familii de ortodoc§i, färä bisericä sau preot. 131 ín anul 1857, localitate destul de insemnatä, la cei 550 locuitori, Valea incä mai avea un numär de 146 romäni, 132 dar in 1900 §ematismul jubiliar prezintä doar 49 romäni, fatä de cei 404 maghiari. 133 Mai face_§ematismul precizarea: „Bis. de lemn din an. 1787 in onoarea ss. Arhangeli”. incepänd cu sfär§itul secolului al XlX-lea, ca urmare a maghiarizärii locuitorilor, elementul romänesc aproape dispare, incät .... numai in valea Nirajului au reu§it sä insträineze 40 de comune, unde azi numai inscriptiile pietrelor de mormänt §i insemnärile din scoartele cärtilor biserice§ti mai stau märturii dureroase ale gloriei apusé...”134 .
