Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Aurelia Diaconescu: Furcile de tors din colecţiile etnografice mureşene
FURCILE DE TORS 213 Satui §tia cä munca Tndeplinitä ín grup pe längä spor ínsemna a tine copärta§ii íntr-o cadentä mai vie la treabä, iar petrecerea era о träire §i о manifestare ín societate, din näzuinta omului de a fugi de izolare, din dorinta de a afla lucruri női, din dorinta de variatie §i distractie fatä de monotonia vietii §i a muncii zilnice. §ezätorile de petrecere erau cele tinute sämbäta seara §i in ajunul särbätorilor. §ezätorile de datini erau cele de priveghiuri §i de invätat colinde, iar fezätorile numite „la focuri“ se desfä§urau ín serile lini§tite de toamnä, cänd fetele §i nevestele, afarä, sub „coviltirul cerului“ incep §ezätorile de tors. ín fata unei porti la räspäntie de uliti fläcäii aduceau cioturi de lemne §i aprindeau focul. Se a§ezau bu§teni, lavite, scäunele, bolovani pe care se a§ezau torcätoarele, lumea poftitä §i nepoftitä de toate värstele. in §ezätoare gospodinele nu veneau cu mäna goalä - eie aduceau alune, mere, prune, cartofi §i dovleci pentru copt, §tiuleti de porumb. Fläcäii intin§i in jurul focului il intretineau mereu §i se ocupau de coptul cartofilor, al porumbului §i dovleacului, iar de floricelele de porumb se ocupa о femeie indemänaticä, adeseori aceasta era gazda §ezätorii. Impärtirea bunätätilor dädea prilej de glume §i vorbe cu intelesuri. In timp ce fusele sfäräie §i torsul e in toi „gura satului“ i§i toarce §i ea firul, iar povestitorii, pozna§ii satului, cäntäretii, jucätorii - mai ales atunci cänd se aduc §i läutari - a§teaptä sä-§i facä rändul. In trecutul satului romänesc torceau §i bärbatii - erau cunoscuti fläcäii torcätori la §ezätori. Ín „Amintiri din copilärie“ Ion Creangä spunea: Märiuca Sävucului... fäcea adesea in ciuda mea §i i§i bätea in pumni poreclindu-mä Ion Torcäläul... Torceam noi bäietii §i fetele, unii la altii cu lucrul cäte о movilä de drugi de canurä de mä sälta mama cänd le arätam sara acasä. A§a ne duceam noi bäietii cu fetele unii la altii cu lucrul ca sä ne luäm de urät, ceea ce la tarä se chiamä §ezätoare §i se face mai mult noaptea, lucränd fiecare al säu. Adunärile „la focuri“ se organiza uneori in coituri de sat in aceea§i searä pe mahalale §i pe simpatii tinere§ti. Cei mai aprin§i de zel erau fläcäii cu atät mai mult cu cät se apropia sorocul plecärii in armatä. Povestitorul aducea in §ezätoare cerul satului cu pove§tile de la inceputul lumii, cu fratii din lunä, cu drumul robilor, cu ingerii zburätori printre stele, pove§ti ce au legänat visele a generatii de copii. Aceste §ezätori se tineau lant pänä ce tinerii aprindeau „focurile de Sämedru“ in preajma Sf. Dumitru. Era obiceiul ca la Ovidenie - 21 nov. - sä se ducä la bisericä fuioare din primul tors ca sä fie sfintite.Cänd se nä§tea о fatä i se punea in primele zile furca de tors la cap , ca sä-i fie dragä furca cu tot rostul ei. invätatul torsului este о särbätoare ca §i ie§itul la horä. Locul de transmitere al traditiei era §ezätoarea, „sträveche de cänd lumea “ loc de petrecere §i muncä laolaltä. In multe zone ale tärii ea se nume§te „furcä“, „furcärie“, „torcärie“. íntr-o §ezätoare torsul nu este о muncä de conlucrare, ci fiecare toarce pentru sine. Ceva insä dädea spor lucrului - íntrecerea, ambitia, concurenta intre femei. Pänä aproape de zilele noastre s-а pästrat in multe regiuni obiceiul sä se däruiascä preotului cänd mergea cu botezul - lordanul - un fuior de cänepä sau de in, care se a§eza deasupra celorlalte daruri de unde se §i folose§te in popor zicala - „pe deasupra ca fuiorul popii“. Din aceste daruri preoteasa organiza daca de tors cu femeile §i fetele din sat pe tot parcursul iernii. Femeile
