Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Ioan Eugen Man: Vechi biserici de lemn din judeţul Mureş dispărute în ultimele decenii
VECHI BISERICI DE LEMN DIN JUDEJUL MURES 15 Tattarescu din bisericile Zlätarilor-Bucure§ti §i din Cämpulung-Muscel. Pe timpanul de vest al navei se afla scena cu „Rästignirea”, pe bolta navei scenele „Jertfa lui Avram”, „Sfäntu Ilie”, „Pilda fecioarelor”, „Evangheli§tii”, iar ín absidä „Sfänta Treime” §i „lerarhii”. Din fericire, iconostasul realizat in anui 1882 a scäpat aproape neatins, Ia care remarcäm u§ile impäräte§ti, al caror decor sculptat in ajur contine §ase panouri circulare pietate. CECÄLACA. Biserica „Cuvioasa Paraschiva”. Component al comunei Atinti§, satui Cecälaca este situat pe cursui superior al väii cu acela§i nume, pe drumul comunal ce leagä ora§ul Ludu§ de comuna Bichi§. Cecälaca i§i are prima atestare documentarä in anui 1296, sub denumirea de Chekelooka, iar ceva mai tärziu, in anul 1331, ca Chekelaka62 ín anul 1334 este amintit preotul Luca, care achitä in douä ränduri dijma papalä.63 Pänä cu un veac in urmä Cecälaca era о localitate destul de insemnatä, in anul 1857 avänd un numär de 711 locuitori, 64 in anul 1900 cu 774 locuitori, 65 in anul 1910 un numär de 731 locuitori, 66 ca in anul 1992 numärul total sä fie doar de 436 locuitori.67 Biserica ortodoxä de lemn din Cecälaca (Pl. VII. a) a intrat in literatura de specialitate cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, uneori „Sfänta Paraschiva”,68 insä §ematismele de Alba-Iulia, pentru anii 1996 69 §i 2000 70 , о indicä sub hramul „Sfäntu Nicolae”, ca fiind construitä in anul 1870. Pänä in momentul de fatä nu dispunem de date certe privind ridicarea edificiului de lemn din aceastä localitate. ín privinta istoriei sale, documentele vorbesc de existenta unui läcas de lemn incä din cursui secolului al XVIIl-lea: in 1733, 71 1750, 72 1760-1762.7 Fatä de aceste informatii, insemnarea de pe cele douä pärti ale inträrii de pe latura de vest a navei vine §i atestä existenta monumentului la mijlocul secolului: „am scris Chiril, 1761”, deci nu se referä la construirea bisericii. lar daeä luäm in considerare insemnarea de pe icoana impäräteascä „Deisis”: „ano bojiu 1715, mnogo gresni loan zugrav 1715”, putem a§eza realizarea edificiului la sfär§itul secolului al XVII-lea, ori la inceputul celui urmätor. Fatä de alte asemenea monumente, cu exceptia insemnärii: „Bis. de lemn in onoarea Cuv. Paraschiva,74 , §ematismul jubiliar nu consemneazä data realizärii sau a eventualelor renoväri. Dacä ne luäm dupä traditia locului, atunci biserica a fost „... furatä, cu Melegem, din Säniacob”, о localitate invecinatä, componentä а aceleia§i comune. О anterioarä examinare a peretilor perimetrali de lemn а permis constatarea existentei unor insemne incrustate in bärne, obicei adeseori folosit la bisericile de lemn, atunci cänd imprejurärile solicitau refacerea edificiului pe vechiul amplasament sau strämutarea pe un nou a§ezämänt, mai convenabil, din vatra satului. Aceastä constatare vine in sprijinul traditiei invocate, darfärä specificarea localitätii de unde a fost adusä. Biserica prezenta un plan rectangular, cu absida decro§atä, poligonalä in cinci laturi (Pl.VII.b). La absidä, bärnele, imbinate in sistemul „coadä de rändunicä", aveau prelungiri ce formau console cioplite in retragere succesivä, toatä structura sprijinindu-se pe talpa masivä din lemn de esentä tare, diferitä de aceea a navei, ceea ce ne indeamnä sä eredem cä cel putin aceastä parte a
