Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Aurelia Diaconescu, dr. Valer Pop: Similitudini între bisericile de lemn şi casa ţărănească tradiţională românească
102 AURELIA DIACONESCU, VALÉR POP Construite din material perisabil, supuse vicisitudinilor unei istorii prea främäntate.marea majoritate a bisericilor de lemn §i-a incheiat existente dupä о viatä de douä, trei sute de ani. Se spune „viatä“ pentru cä aceste biserici „au träit“ §i träiesc intr-un sens foarte precis. Numeroase dintre bisericile de lemn pästrate pänä astäzi, datate in secolul al XVII-lea §i al XVIII-lea, reprezintä tipuri arhitectonice mai vechi cu cäteva secole, ceea ce ilustreazä in fond arta constructor din inaltul Ev Mediu romänesc. Nu numai cä cele mai multe dintre ele sunt clädite pe locul pe care anterior fuseserä tot läca§uri biserice§ti, dar de cele mai multe ori repararea §i restaurarea acestor constructii de lemn se fäcea treptat de-а lungul anilor, inlocuindu-se ici-colo cäte о grindä sau cäte о bärnä. ín acest fel, la un moment dat, din lemnul vechii constructii poate nu se mai aflä nici о bärnä, dar forma arhitectonicä, §i uneori chiar §i detaliile, sunt pästrate aidoma in aceastä indelungatä operatie de copiere repetatä §i multiplicatä. Din cercetarea loanei Cristache Panait rezultä cä in judetele Mure§ §i Harghita bisericile de lemn erau construite din anii: Petelea (1630), Hodo§a (1642), Deag (1660), Chimitelnic (1670), Särmä§el Garä (1692), Väleni (1695) etc., precum §i schitul de lemn Mogläne§ti-Toplita (1658), cunoscut sub numele de Mänästirea Doamnei, de la ctitor (D-na Safta, sotia Domnitorului Gh. Stefan). Felul de reparatii prin inlocuiri partiale practicat la bisericile de lemn nu antrena modificäri importante, iar posibilitatea modificärilor prin influente datorate diferitelor credinte trecätoare era §i mai micä in lumea täräneascä, träind о viatä proprie, izolatä, in micile §i numeroasele “täri romäne§ti“. Dar fiind vorba de transformäri operate pe viu, desigur cä de-а lungul unei mari perioade istorice au intervenit uneori §i corectii de linii §i forme. Numai astfei se poate explica, ca §i in alte domenii ale artei populare, perfectiunea acestor monumente impresionante prin sobrietatea lor elegantä, rezultat al unei activitäti de creatie continuä a generatiilor de mesteri tärani. Procesul de perfectionare in arta popularä este aproape insesizabil, trecerile fiind gradate §i e§alonate pe mari durate de timp. ín cursui acestui extrem de lung proces s-au inserat §i contactele cu marile curente de artä europene (romanic, gotic, rena§centist, baroc), a cäror vestigii, transformate §i adaptate, pot fi recunoscute uneori la bisericile de lemn romäne§ti. Ele sunt integrate in aceastä elaborare lentä §i de mare amploare extinsä de-а lungul a §apte secole. De aceea, despre bisericile de lemn datate ín sec. al XVIII-lea §i al XIX- lea, nu se poate vorbi decät ca despre о ultimä etapä, reprezentänd forme artistice superioare, a unei lungi evolutii, ale cärei origini se leagä nemijlocit de inceputurile artei de a construi a poporului román. Ca §i casele, bisericile de lemn cälätoresc. Sunt multe exemple despre bisericile vändute §i mutate din satele lor de origine la mari distante, in alte regiuni. Nu mai vorbim de mutarea lor frecventä pe trupul de mo§ie al satului, cu ocazia diferitelor sistematizäri din trecut, prilejuite de “tragerile la linie “ administrative. Uneori, in epoci mai noi, in peregrinärile lor biserici de lemn transilvane au trecut Carpatii, uimindu-ne prezenta lor, uneori chiar pe malul märii: cazul bisericii de lemn de la Maiore§ti (jud. Mure§), strämutatä in statiunea Tekirghiol; biserica de lemn din Luieriu in Jercäläi (Ph); biserica lui Horea din Albac, mutatä initial in parcul de la Florica, apartinänd familiei Brätianu §i apoi la Oläne§ti.
