Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)
Aurelia Diaconescu, dr. Valer Pop: Similitudini între bisericile de lemn şi casa ţărănească tradiţională românească
SIMILITUDINI ÍNTRE BISERICI $1 CASA TÁRÁNEASCÁ 99 peretilor. Utilizarea dranitei sau a §indrilelor sporea §i mai mult monumentalitatea §i frumusetea acoperi§ului traditional. Acoperi§ul vechi era din paie, ca §i Ia case. §indrila s-а generalizat ín sec. al XVIII-lea §i al XlX-lea. „Acoperi§ul foarte vechi era tot din §indrilä. Acoperi§ul din paie apare dupä defri§area marilor codri ai Podi§ului Transilvaniei." (Pompei Mure§an, op. cit.) La multe biserici se mai pot vedea cuiele mari cu rozetä latä fäcute de fierari. ínaintea lor s-au folosit cuiele din lemn de tisä ale cäror capete ie§eau in exterior 2-3 cm, formänd un decor original. Simtul decorativ al me§terilor se exprimä §i in §indrila märuntä, cu grijä täiatä, fiind deseori a§ezatä pe directia fibrelor, in a§a fei incät sä reflecte diferit razele de luminä, creänd desene simple dar de efect. Coama acoperi§ului este sträjuitä, ca §i la casele täräne§ti, de siluetele ultimului ränd de §indrilä täiatä in forme diferite. Aceste aspecte au fost semnalate §i de Auguste de Gerando, un admirator al culturii populare traditionale, care nota: „Bisericile romäne§ti sunt pitore§ti. Eie sunt foarte joase §i sunt construite din lemn. Acoperi§ul (...) este cu §indrilä, ploaia dändu-le un lustru argintiu (...). Cu timpul mu§chii §i plantele sälbatice care se infiltreazä intre bärne s-au räsar pe acoperi§ produc un efect deosebit (...). Sub strea§ina largä, in acest spatiu semi- adäpostit se aflä masa pomenilor, construitä uneori din blocuri ciclopice, sau din bärne masive de stejar. Mesele au insemnate pe eie locul fiecärui neam din sat, cu grijä pentru rangul familiei, metodä specificä oränduirii ierarhizate strict a societätii feudale. Unitatea atät de puternicä in plan nu trebuie sä ne ducä la ideea unei uniformitäti. Dimpotrivä, ca §i la casa täräneascä suntem in prezenta unei mari varietati realizate mai ales prin multitudinea solutiilor la cele 4 elemente variabile: absida altarului, pridvorul, porticui de pe latura de sud §i turnul. Elementul principal al elevatiei il constituie turnul. Aparitia lui este desigur ceva mai tärzie, originär bisericile de pe tot cuprinsul tärii caracterizändu-se prin absenta turnului, imprejurare legatä de dezvoltarea directä a bisericii din tipul de locuintä comun diferitelor regiuni. Servind initial ca loca§ de toacä, era mai mic §i scund, mai tärziu fiind adaptat pentru sustinerea clopotelor. Turnul, intotdeauna unul singur, era plasat invariabil la vestül constructiei. in Transilvania, sub influenta arhitecturii gotice, turnul s-а dezvoltat considerabil in inältime, me§terii tärani dovedind о adeväratä virtuozitate in edificarea unor constructii in lemn ce ating inältimea de 60 m de la sol. Aläturi de sägeata goticä generalizatä pe tot teritoriul Transilvaniei, in cäteva zone din S-V se intälne§te §i forma barocä a turnului acoperit cu volume, in care dominä liniile curbe §i sinuoase. 2. AI doilea aspect, de ordin mai limitat ca numär de cazuri.dar ilustränd о veche etapä importantä in evolutia bisericilor de lemn, reprezintä in fond о confirmare a celor spuse despre legätura dintre casä §i bisericä, indicänd punctele de convergent pänä la identificare ale celor douä linii de dezvoltare paralele §i asemänätoare ale casei §i bisericii.
