Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 28. (2005)

Ioan Eugen Man: Vechi biserici de lemn din judeţul Mureş dispărute în ultimele decenii

VECHI BISERICI DE LEMN DIN JUDEJUL MURE?9

lemnului, fiecare manifeständu-se §i influentändu-se reciproc; dar atunci cänd pädurea dominä de veacuri, arta lemnului poate ea singurä sä producä capodopere de valoare universal.’8 La rändul säu, Paul Petrescu, abordänd problema vechimii läca§urilor de lemn din Transilvania, aräta: “0 fmprejurare esentialä nu trebuie läsatä la о parte in judecarea vechimii bisericilor de lemn romäne§ti: avem de-а face pe teritoriul de formare a poporului nostru си о lume cre§tinatä incä ín secolul al IV-lea. Träind in tinuturi acoperite de codrii imen§i ce coborau din munti §i dealuri peste cämpiile din sudul §i vestül tärii §i peste podi§ul de est, poporul román, a cärui lungä perioadä de formare poate fi socotitä incheiatä ín secolele VIII-IX, a inältat läca§uri pentru nevoile de cult, imperioase in epocile prefeudale §i feudale, care nu se deosebeau prea mutt de locuintele de lemn. Este de presupus cä, in curgerea timpului, generabile de me§teri tärani obi§nuiti cu lucrarea lemnului sä fi ajuns la unele formule proprii de constructie, färä sä fie nevoie sä a§tepte contactui cu arhitectura de piaträ apuseanä, contact produs de-abia tärziu, in secolele al Xlll-lea §i al XlV-lea. ”10

Cu toatä penuria de date privitoare la vechimea bisericilor de lemn (de ordin material, Tntrucät nici un vechi loca§ nu s-а pästrat datoritä materialului perisabil din care era realizat, dar §i de ordin istoric, in care autoritäre epocii sau dovedit deosebit de zgärcite in a face referiri la bisericile romänilor, considerate „schismatice”), totu§i traditia consemneazä unele date. Limitändune la teritoriul judetului Mure§, afläm cä biserica „Sf. Arhangheli” din Bärbo§i (fost Säcalu de Cämpie), dateazä din anul 1312, 11 ca prima edificare, urmatä de repetate reconstruiri §i renoväri. Veche este §i biserica „Sf. Arhangheli” din Särma§u, existentä pe la 1348, despre care se noteazä: „ecclesia parohialis in Sarmos.” 12 Din acela§i secol al XlV-lea, potrivit traditiei, provine schitul cälugärului Nicolae din Nicole§ti 13 (comuna Cräciune§ti). Era posibilitatea ca in anul 1446, pe domeniul cnezatului din Ulie§- „knezius de Vlues”, sä fi fost о bisericä de lemn, intrucät in anul 1790 este reconstruitä о bisericä ce purta hramul „Sfäntu Gheorghe”,14 ce a däinuit pänä in anul 1932, iar in anul 1447, la Grebenau de Cämpie, este consemnatä о bisericä de lemn romäneascä, cu casä parohialä- „domus plebanus walahorum.”15 §ematismul jubiliar din anul 1900 consemneazä existentä in acel an: a urma§ei bisericii din Chinari, 16 de längä Tärgu-Mure§, ca edificatä in 1479; in 1500 avem §tiri despre biserica de la Sälcud 17: in anul 1532 despre biserica din Cäpu§u de Cämpie 18; in anul 1539, despre fosta bisericä de la Urisiu de Jos19: precum §i aceea de la Chimitelnic 20 (fost Chimitelnicu de Cämpie), realizatä in anul 1670. О constatare se impune: constructiile de lemn evolueazä §i träiesc datoritä obiceiului de a inlocui treptat bärnele, care au putrezit §i s-au deteriorat, prin altele noi. Trupul edificiului pästreazä in acest fei elemente vechi de douä sau frei veacuri, asociate cu altele mai recente. Cu toate aceste inlocuiri, uneori edificiul este sortit pieirii. Nefiind intentia noasträ de a dezbate aceastä laturä а trecutului bisericilor de lemn, ne oprim aici cu prezentarea vechilor monumente demult dispärute.

Mäsurile represive §i restrictive luate impotriva romänilor din Transilvania au avut numeroase urmäri nefaste, pricinuind, intre altele, §i distrugerea bunurilor culturale ale acestora. Pornind de la faimoasa unio trium natiorum din 1437, care exclude pe romäni din viata politicä §i socialä in Transilvania, codul de legi votat in Diéta din ianuarie 1653, cunoscut sub