Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 27/3. (2003)
Laura Pop: Datini de înmormântare in satul Mihai Viteazu (Jud. Mureş)
DATINI DE INMORMANTARE 185 la liturghie, in stänga pronaosului, pänä ce arde in Tntregime. Timp de trei zile, pänä la inmormäntare, cät timp stä mortui in casä, ziua, deoarece nu se aflä in permanentä cineva längä el, i se pune о secerä pe burtä, probabil pentru а-l apára de duhurile rele prin puterea magicä a fierului. Pisica nu se lasä sä intre deloc in casä ca sä nu inceapä а-l mänca. In cele trei zile nu e voie sä se mäture in camera unde se aflä mortui, dar dacä totu§i se mäturä atunci se pune gunoiul sub patul mortului. La mortii mai gra§i sau la cei care au luat medicamente multe ínainte de a muri se obi§nuie§te a li se pune, mai ales vara, о bucatä de pämänt pe burtä. Pämäntul acesta trebuie sä fie cu iarbä adus din grädinä, cäci numai cel din grädinä se considerä cä este „cu pa§te“. ín cele douä nopti pänä la ingropäciune, vine lumea din sat la priveghiul mortului. Bärbatii joacä cärti, iar femeile, neamuri cu mortui, „cäntä“, adicä bocesc mortui. Dacä mortui e tänär il bocesc §i femeile sträine, care nu sunt rude cu mortui. In cazuri exceptional, cänd mortui nu are neamuri care sä-l boceascä, il bocesc finele, fapt relevant pentru importanta relatiilor de rudenie spirituálé care pot substitui in anumite cazuri rudenia de sänge, in cea de-a doua searä de priveghi vine §i preotul impreunä cu cantorul §i face о slujbä numitä „säräcustä“, dupä care se dä о masä. A treia zi dupä moarte are loc inmormäntarea. Dupä prohod mortui e dus cu alai la groapä, la cimitir. De obicei, la inmormäntare participä intreg satui §i in mod obligatoriu toti membrii vecinätätii. Pe drumul spre cimitir sunt trei opriri, ultima fiind in poarta cimitirului. ín fruntea alaiului merge crucea, apoi cei doi prapori negri, coroanele de flori, preotul, sicriul dus pe umeri de 4 oameni §i restul oamenilor. Pe cruce se pune о „cärpe de merinde“ (un §tergar), care rämäne celui се о duce la cimitir. Cel care a inceput groapa prime§te un colac §i о „cärpä de merinde" ca §i cei care duc mortul. La cimitir femeile se mai duc §i la celelalte morminte ale lor §i bocesc pänä ce terminä preotul mica slujbä de la cimitir. La poarta cimitirului - loc de demarcate intre cele douä lumi: a viilor §i a mortilor - se dä tuturor celor prezenti un colac §i un pahar de rachiu, dupä ce fiecare a särutat crucea tinutä de preot §i §i-a luat rämas bun de la mort urändu-i ca „Dumnezeu sä-l ierte“. Colacii primiti erau impletiti dintr-o coardä lungä de circa 1/г m §i subtire care se impletea mai intäi in douä apoi se impletea invers a treia parte §i se uneau apoi capetele obtinándu-se un colac rotund cu gaurá la mijloc. ínainte de venirea preotului de la cimitir, о femeie pregäte§te „masa mortului“. Pe о masä obi§nuitä se pune un „lepedeu“ alb, de cänepä sau bumbac, de fapt о fatä de masä albä cu ,,cipcä“(dantelä); о fatä de masä de iänä, coloratä; о „masä“ cum se nume§te in sat fata de masä. Pe masä se pune „märul“, „capul“, „crestata“, douä sau trei „scäri“ din aluat rezemate de mär, о prescurä §i 4 colaci mici. „Capul“ este un colac rotund märginit de о coardä de aluat §i are incä 7 coarde de aluat aplicate deasupra care impart suprafata in 7 párti egale, ca razele unui cerc. Pe fiecare din aceste 7 coarde este aplicatä cäte о cruciulitä micä din aluat astfei incät se obtine imaginea unei cruci cu brate multiple inscrisä in cerc, forma pe care о regäsim §i la crucile aplicate pe tencuiala caselor, pe frontoane. in mijlocul colacului numit „cap“ se aplica pistornicul. Capul poate fi §i un colac simplu, rotund, doar din trei coarde de aluat impletite. Crestata are forrná identicä cu „capul“, doar cä este mai micä §i
