Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 27/2. (2003)
Note
494 EMIL MOLDOVAN Särbu se bazeazä pe cuplul de invariabile pe care l-am amintit deja §i care ar putea sustine, din punct de vedere arheologic, practicarea excarnatiei, respectiv starea dezarticulata a unor schelete §i existente unor platformé. Exemplele etnografice care dau informatii despre aceastä neobi§nuitä practicä funerarä, provin dintr-un spatiu larg, de la triburile australiene50 la altele din Madagascar §i Insulele Caraibe51 §i din Brazília52 in sudul Indiei53. Anumite popoare ale Asiei Centrale reprobau in antichitate, « profanarea pämäntului » prin inmormäntarea cadavrelor54. О sursä in acest sens este Avesta, cartea sacrä a vechilor iranieni55. Aceste ultime date au scopul de a sugera faptul cä excarnatia este practicatä in locuri diferite, izolate unele de celelalte, §i de comunitäti a cäror traditie culturalä nu implicä nici о legäturä, decät vagi similitudini. Stabilirea unor conexiuni intre aceste informatii cunoscute §i cele furnizate de bronzul timpuriu din Transilvania, ar implica о discutie largä despre pertinente folosirii datelor etnografice in arheologie. Teoriile postprocesualiste pretind о relatie apropiatä intre fenomenele etnografice §i cele arheologice, relatie istoricä, etnicä sau lingvisticä56. Or aid, nu avem a§a ceva. Pot doar sä remarc cä in majoritatea exemplelor date mai sus, ca §i in cazul celor din preistoria de la noi, inclusiv in bronzul timpuriu, scheletele sunt dezarticulate §i fragmentare, fie datoritä conditiilor meteorologice la care sunt supuse, fie datoritä animalelor sau päsärilor de pradä. О altä posibilä dovadä a practicärii acestui ritual funerar in preistorie este perpetuarea motivului excarnatiei, sub forme camuflate, in legende sau mituri cunoscute. Asupra unei astfei de interpretäri atrage atentia A. Poruciuc, atunci cänd, printr-o abordare comparativä, analizeazä mitul iui Prometeu sau povestirea romäneascä « Präslea cel voinic §i merele de aur »57. Motivul hränirii zgipturoaicei cu carne umanä, pare sä reproducä о realitate anterioarä mitului, realitate surprinsä partial atät de frescele de la Qatal Hüyük cät §i de statuetele cucuteniene, dacä acceptäm lectura lui D. Gheorghe privitor la acestea din urmä. Trebuie sä recunoa§tem cä in ciuda presupunerilor unor cercetätori, practicarea excarnatiei in preistorie rämäne incä о enigmä. Trebuie ca noi date sä fie luate in considerare §i aici antropologia are un serios cuvänt de spus. Cred totu§i cä omul avea in preistorie, о mai mare raportare la corp decät о 50 С. Lévi-Strauss, Gändirea sälbaticä, Bucure§ti, 1970, p. 344 51 A.v.Gennep, Rituri de trecere, la§i, 1998, p. 133,146 52 M. G. Andrie§, Indienii din Mato Grosso, Ed. Tineretului, f.a., p. 149 53 J. Anboyer, Viata cotidianä in India anticä, Bucure§ti, 1976,p. 241,242, nota 89 54 B. Brendjes, Civilizatia veche a Iranului, Bucure?ti, 1976, p. 93 55 Ibidem, p. 93. Urmätoarele versuri, din culegerea de legi sacre ale Avestei, sunt relevante pentru tema noasträ, in ciuda lirismului eie sunänd coercitiv, dogmatic: „ О creatorule, prea sfinte A?a !/ Unde pe lume aici (este)/ Tn al doilea ränd mai nepläcut ?/ Atunci räspunde Ahura Mazda/ íntr-adevár acolo unde se ingroapä mai multe cadavre”. Aceste popoare abandonau mortii, läsändu-i sä fie mäncati de cäini sau päsäri. 56 P. Metcalf, R. Huntington, Celebation of Death. The Anthropology of Mortuary Ritual, Cambrige University Press, 1991, p.18-19 57 A. Poruciuc, Archaeolingvistiva. Trei studii interdisciplinare. Bibliotheca Thracologica IX, Bucure§ti, 1995, p. 46-47
