Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/3. (2000)

Aurelia Diaconescu: Coloranţii vegetali în gospodăria ţărănească tradiţională la începutul sec. XX. (Reţete inedite)

COLORANTII VEGETALI ÍN GOSPODÄRIA TÄRÄNEASCA TRADITIONALÄ LA ÍNCEPUTUL SEC. XX. (RETERE INEDITE)

AURELIA DIACONESCU

О ocupatie specifica in cadrul gospodäriei täräne§ti о constituie pänä la ínceputul acestui seed vopsitul cu coloranti vegetali, intens practicat ín satele noastre pentru obtinerea unor culori §i nuante variate ale fibrelor animale §i vegetate necesare la decorarea pieselor textile. Portul popular ca §i taxtilele de casä prezintä aproape ín toate zonele etnografice о mare bogätie artisticä. Frumosul, din veacuri este exprimat nu numai ín motive decorative ci §i ín culori. De la várstele simple ín care negru alterneazä cu ro§u pe fondul alb al mäsäritelor, §tergarelor, fetelor de pernä, päretarelor, s-а ajuns la о дата bogatä de motive §i culori ín covoarele din toate zonele tärii.

Culorile estompate ale pieselor mai vechi s-au preparat din plante folosite in mod curent la vopsit. Cu timpul ele au fost inlocuite cu coloranti chimici procurati din comerti, fapt remarcat de T. Pamfile in anui 1914 cänd mentiona: „Nimeni nu poate tägädui cä cea mai mare parte din comorile noastre suflete§ti, cete mai alese insu§iri etnice ale noastre-in toate domeniile-mai intäi s-au discreditat, dupä aceasta s-au päräsit §i ín urmá s-au uitat.“1

De Ia semnalarea fenomenului de disparitie a preocupärilor pentru vopsitul in coloranti vegetálj in gospodäria täräneascä, acest lucru inträ in preocuparea Academiei Romane, din dorinta „de a scäpa nu de moarte ci de uitare“ §i de „a intregi vechea icoanä a individualitätii noastre care se intunecä“.

Primul care se gände§te Ia cromatica popularä ca Ia о ramurä a industriei casnice, dändu-i о insemnätate economicä a fost I. lonescu de la Brad in 1866 in lucrarea „Agricultura Romäniei-jud. Dorohoi“ Tn care mentioneazä (p.499) :„Ele (femeile n. n.) se due de culeg de pe cämp plante tinctorale §i apoi cu dänsele vopsesc länä, dändu-i feluri de culori“. ín monográfia jud. Mehedinti (1868) dä mai multe amänunte privitoare la vopsitul in culori vegetate, mentionänd pe längä femeile care vopsesc pentru casä, boiangii de meserie. ín anul 1882, intr-o monografie mai vastä S. Fl. Marian mentioneazä resträngerea vopsitului cu plante: „Acest ram al industriei nationale, pe zi ce merge incepe a dispärea §i a se pierde, cä pe de о parte romäncele cele bäträne §i §tiutoare care au tinut §i mai tin la datinile §i portul sträbun incep a se räri §i a deveni tot mai putine, iar cele tinere nu voiesc sau nu le iartä Tmprejurärile ca sä se ocupe cu aceea§i aplecare §i pläcere cu coloratul läneturilor, torturilor §i al altor materii ca maicele §i sträbunele lor, pe de altä parte industria sträinä tinde din zi in zi §i 1

1 T. Pamfile-M.Lupescu „Cromatica poporului romän“, Bucure§ti, 1914, p. 1.