Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/3. (2000)
Pamfil Biliţiu: Miron Elie Cristea şi cultura populară
42 PAMFIL Bl LITI U ____________$ diferite popoare, in care dä explicari ale formulelor orale care se rostesc cänd stränutä cineva „Sä-ti fie de bine“, „Sänätate“, „Noroc“ sau „Prosit“.4 Mai trebuie amintit cä in liceu Miron Cristea a purtat mai tot timpul costumul säu täränesc §i doar dupä intrarea in seminarul teologic substituie „cioarecii de haba (stofä tesutä din länä tigaie) §i cäma§a cu chitoare färä nasturi“ care exprima dragostea lui pentru portul popular din satui de ba§tiná. Atunci a schimbat portul täränesc pe cel „domnesc“.5 ín publicistica sa din anii de studentie, о serie de articole apärute in Telegraful román ni se reveleazä tot mai pregnant interesül lui Miron Cristea pentru creatia popularä. intr-un articol apärut in nr. 110 din 1895 al acestei publicatii llie Cristea se aratä nemultumit de faptul cá in §colile din imperiu, pe care le eticheteazä ca „sträine“ nu se iau in considerate datinile, moravurile, aptitudinile neamului. Drept consecintä propune initierea de organizatii, „care sä implineascä ceea ce nu primesc §i nu Ii se poate dea románilor din instituted sträine“.6“ Ca membru in comitetul conducätor al Societätii Petru Maior, pe cänd era Student al Facultätii de litere din Budapesta, cänd politica de maghiarizare era in toi se declarä satisfäcut de unii studendi, „...care necunoscänd indeajuns limba romänä se sträduiau sä-§i cá§tige §i cél mai scump tezaur al poporului romänesc“.7 8 Rezultä cä in privinta importantei limbii nationale §i a cunoa§terii ei Miron Cristea avea convingeri adänci, pe care le-а §i exprimat convingätor in diverse ocazii. Räspunzänd profesorului Varga Gyula din Arad, membru al Academiei Maghiare, sub pseudonimul „Polux“, publicat in Tribuna de la Sibiu, vorbind de identitatea romänului §i de con§tiinta sa de descendent „al célúi mai distins popor din lume", face referiri asupra frumusetii §i suavitätii limbii románé. Dupä opinia sa „románul are о limbä care ca §i mierea ii indulce§te buzele cänd о vorbe§ti“. Cu prilejul aniversärii profesorului universitär Alexandre Roman, care are loc la 30 ianuarie 1893 vorbe§te despre rezistenta limbii románé de esentä popularä in fata vicisitudinilor vremii, fiind refractarä influentelor. „Dar cu toatä vitregia timpului graiul romänesc nu s-а nimicit, nu s-а stins, cäci daeä boieri frunta§i se ru§inau de el, nu se ru§ina poporul de ränd, täranul román. Simplele case täräne§ti sau a§a zicänd colibele täräne§ti era tot atätea temple vestfalice, pe vetrele cärora se pástra focul célúi mai scump tezaur pe care il are о natiune limba“.9 Pe parcursul activitätii sale, ori de cäte ori are prilejul Miron cristea face consideratii pline de elogii Ia adresa creatiei populare de care se dovede§te legat prin toate fibrele. intr-o corespondent trimisä din Ida Mare §i semnatä „Cälätorul“, publicatä in nr. 22 din 1895 al Foii Poporului llie Cristea noteazä cu mare satisfacte ränduri inchinate vietii spirituale traditionale care pulsa in satele romäne§ti. „Mare iti este bucuria §i mängäierea, cänd trecánd prin comune románe§ti, auzi din gura 4 Op. cit, p. 33 5 Op. cit„ p. 34 6 Op. ccit, p. 73 7 Op. cit., p. 41 8 Op. cit., p. 38 9 Op. cit., p. 42
