Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 26/3. (2000)
Eugen Mera: Toponimie românească din zona reghinului
TOPONIMIE ROMÄNEASCÄ DIN ZONA REGHINULUI 209 Credem cä aceastä denumire are terminatia ln reuu=rlu. Aceea§i terminatie о avea §i localitatea dispärut Regenreueu, amintitä In anul 1345 lángá Ideciul de Jos. (DIR.C, veacul XIV, vol.IV/1341-1350/, nr. 296, p. 227-228. Abia in anul 1319 apare denumirea de Monorou, apói in 1587-1589 denumirea de Mogioro care a fost tradusá in limba romänä prin Aluni§).Längä Aluni§ a fost construitä, intre anii 1302- 1310, cetatea/Weníreu.„acesta avea pe la 1364 ziduri §i cladiri, continuind sá träiasciä activä pänä la mijiocul secolului al XVI-la cánd I§i sfär§e§te §i activitatea §i viata“. 6) Uila semnalat in anul 1319 sub denumirea de Veyla. Amintit in anul 1455 ca Vajola, iar in limba germanä de Wela sau Weilau. La origine e totu§itoponimicul románesc Valea! Topográfia satului Uila confirmä denumirea toponimicului de Vale. Acest toponimic este extraordinär de numeros in toate regiunile. „Astfel pe teritoriul unui singur sat (Nepos, Bistrita), Valea ne intämpinä de zece ori".(lorgu Iordan, Toponimia romäneascä, p.46). 7) Ideci este mentionat pentru prima datä in anul 1319 ca poss. Olydeech §i Felydech. La 1325 este amintitä cetatea Ideciu(castrum Idech), care a avut о viatä modestä §i relativ efemerä. La 1393 de satui Ideciu apartineau alte trei sate: douä romäne§ti §i al treilea rutean (possessio Idechpataka cum duabus villis valahalibus et una villa ruthenorum un eadem Idechpataka existentibus). Este vorba de satele romäne§ti Idicel §i satui rutean Potoc sau Deleni, „intr-un document de la 1604 se vorbe§te dar despre populatia ruteanä din aceste párti: „Az elmúlt ejel is nagi Oroszfalut mivel hogi Oroszok nem Olahok Orosz-Ideczet zaz Also Idecziet fel vertek“ (=§i in noaptea trecutä au sculat satui maré rusesc pentru cä sunt ru§i, nu romäni, Ideciul-rusesc, adecä, ldeciul-de-jos“). Nicolae Dräganu crede cä denumirea Ideciului este de origine slavä sau ruteanä din slav. Idziti gehen++-suf.e/ slav-ece,propriu „apä mergätoare sau curgätoare“(s.n.). (Nicolae Dräganu, Toponimie §i istorie, Cluj, 1928, p. 75, 77) 8) Dedrad pomenit in anul 1319 sub denumirea de Dedraad. Denumirea localitätii in germanä este de Zepling, ceea ce ne duce cu gändul la denumirea Säplacului de Zeplak (census quinquagesimalis de Zeplak din anul 1461). De fapt, localitatea Dedrad e längä Goreni-Säplac, a§a cä denumirea s-а extins §i asupra localitätii din vecinätate. La Dedrad a existat о cetate täränescä din secolele IX §i XI, dar importanta ei „a fost modestä in raport de a cetätii de la More§ti“ (voievodatul, II. p. 258), nejueänd un rol activ dupä anul 1241. 9) Reghin amintit in anul 1228 sub denumirea de Hegun, este о localitate autohtonä §i credem cä are tot о denumire autohtonä. ín anul 1381 sunt amintiji iobagii romäni §i ruteni (iobagiones olachi et ruteni) din reghin (Voievodatul, II, p. 464). De retinut starea de iobägie а romänilor, cät §i colonizarea rutenilor la Reghin. Denumirea de Reghinul Unguresc (Magyarregen) apare in anul 1358, iar denumirea de Reghinul Säsesc (Zazregen) in anul 1474. Sa§ii au dat denumirea de Rennmarckt ( anul 1808) §i de Reen (anul 1854) ora§ului Reghin.
