Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1997)
II. Botanică
VEGETATIA DELTEI DUNARII 169 Agropyron elongatum prezintä о mare putere de fixare a nisipurilor §i contribuie activ la formarea solului. Prin resturile organice, acumulate de la un an la altul, contribuie la formarea humusului §i la fertilizarea terenurilor. 84. Agrostetum ponticae Popescu et Sanda 1973 Descrisä initial de pe nisipurile dintre Mamaia §i Nävodari (A.Popescu §i V. Sanda, 1973) asociatia este foarte räspänditä in Delta Dunärii, formänd paji§ti compacte pe grindurile Letea, Caraorman, Säräturile, Ciotic, etc. Planta caracteristicä Agrostis pontica se dezvoltä abundent pe nisipurile semifixate §i fixate, acolo unde solul prezintä suficientä umiditate, provenitä din pänza freaticä aflatä foarte aproape de suprafata. De§i este о plantä mezo-higrofilä nu rezistä la bältirea apei decät о perioadä scurtä de timp. In fitocenozele de Agrostis pontica participa un numär mare de spécii, in cea mai mare parte plante mezofile §i mai putin sub-higrofile, cum sunt: Juncus gerardi, Potentilla reptans, Teucrium scordium, Lycopus europaeus, Melilotus alba, Medicago lupulina, Trifolium fragiferum, Rorippa sylvestris. Lotus tenuis, etc. Pe micile ridicäturi unde umiditatea este mai redusä se instaleazä numeroase spécii de paji§ti uscate caracteristice claselor Festuco-Brometea §i Festucetea vaginatae dintre care mentionäm: Euphorbia seguierana, Silene otites, Medicago falcata var. romanica, Cynodon dactylon, Agropyron repens, Bromus tectorum, etc. Asociatia reprezintä un stadiu avansat de íntelenire a solului, acesta gäsindu-se intr-un stadiu de fertilizare continuä. Agrostis pontica este о plantä bunä furajerä, fapt pentru care terenurile pe care vegeteazä aceastä specie sunt folosite fie ca pä§uni, fie ca fänete. ín perioada de maturitate deplinä planta caracteristicä í§i pierde din calitätile furajere, datoritä sclerenchimului din tulpinä §i frunze. 85. Flaiocnemetum strobilacei (Keller 1925) Topa 1939 Asociatia a fost descrisä de E.Topa de la Sinoe. Fitocenozele de Halocnenum strobilaceum cuprind un numär resträns de spécii, in totalitate plante halofile. Aläturi de specia caracteristicä se mai dezvoltä: Halimione verrucifera, Frankenia hirsuta, Limonium bellidifolium, Petrosimonia oppositifolia, Suaeda maritima, Salicornia europaea, Limonium gmelinii, Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Plantago maritima, Spergularia media. Asociatia se dezvoltä pe terenurile halofile, de tip solonceac, din jurul complexului lagunar Razelm Sinoe. Planta caracteristicä a mai fost semnalatä pe grindul Chituc §i insula Sacalin, dar nu au fost descrise fitocenoze ale acesteia din locurile mai sus mentionate.
