Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
406 MELINTE SERBAN Radu §erban in apropierea Tärgu-Mure§ului, informatii prelucrate dupä cronica lui Nagy Szabó Ferencz, necercetatä pänä la el40; despre Nicolae Rosetti, ginerele lui Bräncoveanu, dupä о scrisoare cätre Andrei arhiecezan cercul Trei Scaune (in Mitropolia Sibiu, Calendar pe anul 1920). Dupä venirea la Tirgu-Mure§, §i-a intensificat cercetärile, inlesnite §i de numirea lui in calitate de conferentiar la cursurile de varä pentru Tnvätätorii de limbä maghiarä, cind cerceteazä arhive, registre biserice§ti, discutä cu intelectuali §i oameni ai satelor, adunä carte veche romäneascä. Íntr-о vizitä Tn comuna Porumbenii Mari de cängä Cristuru- Secuiesc, participa la sfänta liturghie, oficiatä Tn limba romána, Tn rit ortodox, Tn fata sätenilor care nu mai §tiau romäne§te, cuvintele preotului fiind de neinteles pentru ei (relatare, Tn art.cit.). Sau, prezintä circulatia vechilor cärti biserice§ti pe aceste meleaguri dupä inventare efectuate de protopopiate, cum, de altfel, discutä, documentat, influentele lingvistice, de culturä §i obiceiuri ale romänilor asupra maghiarilor §i secuilor. Unul dintre exemplele peremptorii, pictura unei biserici: „Pe peretii interni ai bisericutei reformate din Säncraiul de Mure§, cläditä probabil in a doua jumätate a secolului (al) XlV-lea, se vedeau incä dar pe ia 1870, de sub tencuiala cäzutä, culorile vechi ale vechilor fresce. Dintre aceste fresce, din punct de vedere romänesc, meritä mentiune specialä chipul indurerat al unei fete tinere §i frumoase, cu párul lung §i auriu §i imbräcatä intr-o splendidä cäma§e (ie) romäneascä. Fata era infäti§atä plängänd, cu fata räzimatä in palma stängä §i tinänd in mäna dreaptä un fei de pahar, in care-§i aduna lacrimile. Sub portrét sunt zugrävite cuvintele: Vae nobis, quia deserit nostra gloria\ (Vai nouä, pentru cä ne päräse§te gloria! - s.a.). Portretul era al unei fete moarte in floarea värstei, care-§i plängea tineretile pierdute. Fata era, foarte probabil, fiica ctitorilor, care judecati dupä costumul fetei, erau aristocrati romäni, trecuti, dupä obiceiul epocii, Ia catolicism. Biserica era о ctitorie romäneascä, iar in pictura bizantinä a bisericii intrase §i un motiv specific romänesc: cäma§a noasträ täräneascä” (II, 1938, p.14). Nicolae Sulicä cita Tn sustinerea demonstratiei sale rezultatul cercetärilor efectuate de Nicolae lorga §i Silviu Dragomir Tn judetul Hunedoara, unde „vechile biserici ungure§ti, la originile lor au fost biserici ortodoxé §i ctitorii romäne§ti sau cel putin au suferit puternice influente romäne§ti”. 40 О luptä a lui Radu §erban längä Tirgu-Mure§, Tn §oimii, TTrgu-Mure§, IV (1927), nr.3-4, p.28-31; v. §i Traian Popa, Documente privitoare la trecutul romänilor din vechiul Scaun al Mure§ului, TTrgu-Mure§, 1925 §i Monográfia ora§ului Tirgu-Mure§, TTrgu-Mure§, 1932. ín fosta casä а contelui sas Valentin Franc din Reghin descoperä un tablou, Tn acuarelä, reprezentänd douä steme §i autografele domne§ti ale lui Radu §erban §i Nicolae Pätra§cu, descriindu-le apoi §i publicänd reproducerea fotograficä, odatä cu relevarea importantei lor Tn Douä steme §i autografe domne§ti din 1616, Tn §oimii, TTrgu-Mure§, IV (mai-iunie 1928), nr.9-10, p.61.
