Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
N.SULICÄ - UN CÄRTURAR ERUDIT 405 sitare38. ín acest fel, descoperä documente privind unele evenimente istorice, probleme de limbä §i culturä a romänilor din aceastä parte a tärii §i legäturilor lor cu secuii, consolidate de-а lungul timpurilor, cercetäri concretizate datoritä §i cunoa§terii limbii maghiare, índeosebi a maghiarei vechi, feudale, ín cäteva studii ce prezintä interes §tiintific §i azi prin ineditul lor, prin informatiile despre continuitatea elementului romänesc pe aceste meleaguri, influentele exercitate de populatia romäneascä asupra limbii §i obiceiurilor maghiarilor, mai ales asupra secuilor, despre circulatia vechilor cärti romäne§ti39; despre luptele lui 38 Frecventa des Biblioteca Universitarä §i a Institutului de Istorie din Cluj, ocazional, Biblioteca Academiei din Bucure§ti, mai ales prin Ion Bianu cu care era ín relatii bune; cerea informatii in scris de la prieteni §i cunoscutii: prof.Moroianu, fost rector al Academiei Comerciale din Cluj, profesorul Sorescu din Bra§ov, Horia Petra-Petrescu, sau din sträinätate, ca de exemplu, prof.K.Th.Preuss, director al Staatliches Müseum für Völkerkunde din Berlin (Muzeul etnografic de stat), care ii räspundea, intr-o scrisoare, in legäturä cu existenta obiceiului §i originea etnologicä a lui de a se sacrifica „virginele ce stäturä scutpturilor de model/ Cänd ciopleau in piaträ chipul unei zäne dupä eie” (M.Eminescu). Un informator de bazä al lui a fost fratele mai mic, cu 6 ani, Constantin Sulicä (cunoscut ca profesor universitär §i cercetätor sub numele maghiarizat de Szulika Szilárd), un cercetätor minutiös al arhivelor, care-i copia acte, texte §i informatii din Ungaria ce nu-i erau accesibile direct. Constantin Sulicä terminä studiile la Budapesta §i cäsätorindu-se aid, inträ, incä inainte de primul räzboi mondial, custode la Muzeul National din Budapesta, ajungänd primbibliotecar, iar, apoi, director al Arhivei Muzeului National. Paralel, a prédát limba romänä la Academia Comercialä din Budapesta, iar, din 1927, limba §i literatura romänä la Universitatea „Pázmány Péter”, unde, conform promisiunilor oficiale, urma sä ocupe definitiv catedra. Fiindu-i incredintatä, ulterior, profesorului Carlo Tagliavini, Constantin Sulicä a fost numit -probabil in compensare- profesor de limba §i literatura romänä la Universitatea din Seghedin §i director al Bibliotecii Universitäre. Dupä Diktatul de la Viena din 30 august 1940, a prédát cursui respectiv §i la Universitatea din Cluj, dorind sä rämänä definitiv ín tarä. A rämas pänä ín 1947, dar negäsindu-i-se о catedrä s-а reintors la Seghedin, unde a decedat ín 1948, ín urma unei operatii de cancer. De§i departe unul de altul, fratii Sulicä au corespondat mereu, s-au ajutat reciproc ín cercetärile §tiintifice cu materiale documentare, fiind foarte apropiati. (Dupä märturiile conf.univ. dr.Marius Sulicä, Cluj.) 39 Contributu la istoria vechimei elementului romänesc §i a circulatiei cärtii romäne§ti in regiunile secuizate, ín Reinvierea, Tírgu-Mure§, I (1937), p.11-22 §i II (1938), p.11-29. Vechimea elementului romänesc din tinuturile secuie§ti §i secuizarea acestuia l-а preocupat pe Nicolae Sulicä incä din perioada bra§oveanä, cänd reprezenta ca deputat ín Sinodul
