Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
N.SULICÄ - UN CÄRTURAR ERUDIT 399 pasionat §i vehement; primul e “progresist”, condamnä pe laudatores tempores acti (s.a.-Al.G.), adicä pe cei de felul lui Eminescu. E de prlsos sä contlnuu: cei doi poeti n-au nimic comun intre ei. Ceea ce nu inseamnä, de altfel, cä raporturile stabilite intre Eminescu §i Platon sunt mai temeinic dovedite“24. Cä §i AI. Graur exagereazä, negänd tótul, e la fei de adevärat, iar concluzia lui cum cä „e posibil, ba chiar probabil ca Eminescu sä fi suferit vagi influente clasice, dar cä e foarte greu de precizat care sunt pasajele influentate“, a fost infirmatä de cercetärile ulterioare care au precizat cele mai ascunse filiatii §i influente din diverse literaturi §i mitologii antice25. ín ce prive§te influentele horatiene, ele au fost depistate in harnicele studii de versificatie „fäcute pe temeiul lui Horatiu, in exercitii de scandare“, ín „ideea de a compune Scrisori“ §i, evident, in traducerile din poetul latin, cu о corecturä ce ne indeamnä spre temperarea entuziasmului, fäcutä de George Cälinescu, §i anume cä din toate acestea „putem trage incheierea cä poetul cäpätase о relativ tardivä pasiune pentru poezia latinä, pe care era in stare s-o descifreze; cä ar fi fost un latinist in adevärata acceptie a cuväntului, un pricepätor adänc al limbii §i stilului latin, nu avem nici о indreptätire sä sustinem'26. De fapt Nicolae Sulicä nici nu avusese pretentia cä a rezolvat problema influentelor clasicismului greco-latin asupra lui Eminescu intrun „studiu sistematic §1 complex“, ci doar de „a fi dezvelit un nou aspect al operei lui Eminescu“, dänd „cäteva sugestii de a urmäri problema prin cercetäri ulteritoare“ care sä urmeze calea indicatä de el27. Räspunzänd criticilor, Nicolae Sulicä revine anul urmätor, deschizänd discutia din dorinta „de a lämuri cät mai bine о chestiune pe care eu am lansat-o §i 24 AI.Graur, in Viata romäneascä, XXIII (1931), nr.2, p.208. 25 De altfei, N.I.Herescu, citänd observatiile lui AI.Graur, le ridiculizeazä: "... dupä mai bine de patru decenii de studii eminesciene, se mai gäse§te totu§i cäte cineva care sä se intrebe §i sä-§i räspundä cu seninätate, in felul urmätor: „Se poate vorbi de о influentä clasicä asupra lui Eminescu? Desigur cä nu, in linii mari cei putin...” Atare candidä afirmatie, la 60 de ani dupä judecata lui Titu Maiorescu, nu se explicä decät prin lipsa materialului documentar", Tn Clasicismul lui Eminescu, Tn Gändirea, XIII, 1934, nr.8, p.352-356. Iar mai departe remarcä aparitia unor articole Tntinse §i chiar studii Tnchinate descoperirii izvoarelor clasice ale poeziei eminesciene, citänd „patru mai importante”, dintre care cele douä ale lui Nicolae Sulicä. 26 Opera lui Mihai Eminescu, Vol.ll, Bucure§ti, 1969, p.364-367 §i 369. 27 Eminescu §i clasicismul latin, Tn Anuarul Liceului de bäieti „Al.Papiu llarian” pe anul 1930-1931, TTrgu-Mure§, 1932, p.21.
