Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
398 MELINTE 5ERBAN §coala lui Horatiu §i §i-a cristalizat §i desävär§it crezul literar, urmänd preceptele formulate de autorul Artei poetice“18 19, iar, pe de altä parte, filozoful Platon, descoperit prin Schopenhauer §i Kant, spre care Tl indrepta „idealismul säu innäscut care se confunda ín fond cu idealismul platonic“TM. De§i, aparent, Eminescu este ínfeudat lui Horatiu, de la care imprumutä „conceptiile despre poezie §i procedeele“, „stilul poetic §i tehnic al versului“, §i lui Platon, care i-a ímprumutat „un íntreg sistem de gändire §i a fazonat intreaga structurä internä, tot procesul psihologic §i filozofic'20, Nicolae Sulicä i§i íncheie masiva lectie-studiu cu urmätoarea concluzie plasticä: „Dar nici aceste inräuriri, oricat au fost ele de puternice, n-au fost in stare sä altereze originalitatea §i puternica personalitate artisticä a lui Eminescu. Daca ecourile horatiene sunt pietricele de aur care impodobesc fatada sau sunt chiar blöcuri de marmurä sau de porfir, care au intrat in constructia operei lui Eminescu, §i dacé ideológia platonicá este temelia de gránit §i scheletul de otel, pe care se razimä intreaga clädire eminescianä, stilul arhitectural de о genialä conceptie, frumusetea exceptional a formei, inchegarea tuturor elementalor, care constitute grandioasa opera, intr-un intreg de о rarä armonie §i simetrie, este exclusiv efortul §i meritul puternicei personalitäti artistice a lui Eminescu“21. Lectia aceasta, publicata ín 1930, a stärnit reactii contradictorii. Nicolae lorga socote§te cä „partea care prive§te pe Eminescu in report cu antichitatea elenicä e scrisä cu о cunoa§tere adäncä a subiectului §1 cu cäldurä comunicativä'22. E insä tot atät de adevärat cä, furat de demonstratie §i indeosebi de un oarecare schematism didactic, ce-l impiedicä sä abordeze о analizä riguroasä, anumitor elemente le imprimä о importantä mai mare, ajungänd §i la concluzii hazardate, §i anume cä poezia eminescianä e „aplicarea pe de-a-ntregul a sistemului de gändire §i simtire a lui Platon“, ori cä toate aspectele iubirii, Eminescu le vede „prin prisma idealismului platonic“23. Poate tocmai din cauza acestora, intr-o „recenzie“, AI.Graur, iritat, respinge autoritär acest fei de cercetare comparatistä: „Protestez cu indignare contra paralelismului intre Horatiu §i Eminescu. Horatiu e spiritual §i senin, Eminescu e 18 Ibidem, p.79. 19 Ibidem, p.92. 20 Ibidem, p.104. 21 Ibidem, p.104. 22 Cronicä, in Revista istoricä, XVII, 1931, nr. 10-12, p.319. 23 Nicolae Sulicä, op с/f., p.93.
