Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)

II. Istorie

380

NICOLAE VICTOR FOLA

atunci de ziarul Románul ca al doilea proces politic ca importantä, dupä cel al Memorandumului), in anii cänd cercurile guvernamentale de Ia Budapesta fäceau presiuni pentru maghiarizare, prin intermediul episcopiei de Hajdudorogh. Ca avocat stagiar publica ín anui 1905 brosúra Dreptul de alegátor diéta!, apói Dreptul de alegätor comunal, iar ín anul 1909 a intocmit un comentariu al proiectului légii electorate in bro§ura Votul universal. Eie räspundeau unor probleme vitale pentru romänii ardeleni, in conditiile cänd, in comitatui Tárnavei Mici, in anul 1892, statistica mentiona la о proportie de 50% romäni doar 4 functional de aceastä nationalste, pe cänd la 33% locuitori maghiari erau 119 functional1, situatie mentinutä §i la inceputul secolului nostru. Chiar un funta§ maghiar din zonä, avocatul Gyárfás Elémer fäcea, in publicatia Altkomány (in numärul din 29 ianuarie 1908), urmätoarea remarcä in privinta romänilor: „Trebuie sä recunoa§tem cä romänii din Ungaria au fost condamnati mtotdeauna sä joace un rol recundar. Nu erau recunoscuti ca cetäteni adevärati ai statului, fiind priviti ca venetici, lipsiti de capacitatea drepturilor §i libertätilor tor. Religia lor a fost numai toleratä. Am putea afirma cä in ArdeaI numai romänii au fost iobagi. Grosul ungurimii apartinuse doar nobilimii, iar secuii §i sa§ii se bucurau de drepturi depline. Romänii oriunde priveau, nu vedeau decät asuprirea... Täranul romän nu intämpinä din partea domnilor decät dispret, violentä, tiranie“2.

Aceste cuvinte vorbesc de la sine §i apartin unei persoane publice, deoarece acesta a fost §i ultimul prefect austro-ungar al Tárnavei Mici. Marele nostru om de culturä, Onisifor Ghibu, care a fost coleg cu el la liceul maghiar din Sibiu remarca acest lucru, arätänd cä pänä la 1918 „...se manifestase ca prieten al romänilor, ceränd prin serien publicate in presä о anumitä indreptätire a lor cu elementul conducätor unguresc din Ardeal. Sub régimül romänesc insä deveni cel mai índárjit §i cel mai primejdios luptätor revizionist maghiar, camuflat sub mantia catolicismului, ímpotriva Romäniei §i a insä§i päcii europene §i mondiale“3. ín perioada interbelicä, E.Gyárfás s-а manifestat activ in viata publica, conducänd la un moment dat ziarul Erdély lapok, editat de

1 Virgil Panä, Minoritätile etnice din Transilvania Jntre 1918 §i 1940. Drepturi §i

privilegii, Tirgu-Mure§, 1996, p.126.

2 Unirea Transilvaniei cu Románia. 1 Decembrie 1918, Ed.a ll-a, Bucure§ti,

1968, p.276-277.

3 O.Ghibu, Pe baricadele vietii -anii mei de invätäturä, Cluj-Napoca, 1981, p.84.