Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 25. (1996)
II. Istorie
DOMNIA ?l PERSONALITATEA LUI C.BRÁNCOVEANU 93 inscäunärii: „Unchiul säu, §erban (Cantacuzino -n.n.), // iubea mult pentru caracterul §i distinctia manlerelor sale §i-l läuda fatä de boieri, sustinänd cä nimeni пи i-ar putea continua domnia cu aceea§i pricepere“12 13 14. íntr-un plan secund ín compozitia naratiunii au fost a§ezati intrigantul Bäläceanu, Toma Cantacuzino, a cärui trecere ín tabära cre§tiná ín 1711 era pentru del Chiaro о „faptä nebänuitä“, nefiind incriminatä cu apelativul de „trädare“, §tefan Cantacuzino, departe de simpatia autorului, tocmai fiindcá acesta íl considera vinovat de cáderea lui Bráncoveanu. Oarecum surprins de situatia paradoxaié din anul 1714, cronicarul italian puné destinul Valahiei sub semnul lui lanus: „Ce priveli§te ram! Ce schimbare unicä! In acela§i timp, dói voievozi ín aceea§i curte: unul depus, iar altul, cum sustine toatä lumea, impus. Pe acela§i teatru douä scene cu tótul opusé: aceea a principelui Cantacuzino, pliná de veselie §i jubilare, fiecare din aderentii säi hránind sperante; dincolo tristete §i consternare, cu nesfär§ite gänduri negre“Vi. Evenimentul cél mai cutremurätor al domniei bráncovene§ti, detronarea voievodului, e infáti§at detaliat, cu prezentarea capetelor de acuzare §i cu notificarea tragicului sfár§it din august 1714 ímbinat cu compasiunea naratorului: „...eu, care, patru ani neíntrerupti am avut onoarea de a fi in intimitatea acestor printi, пи-mi pót aminti aceastä teribilä catastrofä färä a varsa lacrimiíU. AI doilea personaj care s-а implicat ín evenimentele desfä§urate la sfär§itul secolului al XVII-lea ín spatiul european sud-estic §i a cärui biografie este la fel de marcatä de fascinatia cälätoriei §i a aventurii, dar §i de interese §tiintifice a fost LUIGI FERDINANDO MARSIGLI, fiúi contelui Carlo Marsigli §i nepot prin aliantá a generalului Veterani. Adolescenta i-a fost pecetluitá de studiile fácute la Venetia §i Padova, unde audiase cursuri de matematicä, botanicä §i astronomie, pentru ca apoi optiunile sale sä incline spre aprofundarea artei fortificatiilor militare15. Lungile pelegrinäri l-au condus pänä la Muntele Athos, pe tärmurile Asiei Mici §i la ruinele Troiei, pänä cänd in 1679 ambitiile sale militare §i diplomatice l-au fäcut sä se angajeze in conflictui dintre Imperiul N.lorga (ed.), Revolutiile Valahiei, p.95. 13 Ibidem, p.120. 14 Ibidem, p.126. 15 Cälätori sträini despre tärile románé, vol.VIII, p.44.
