Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 23-24. (1994)
IV. Note – patrimoniu
5 ASEZAREA DACO - ROMANÄ DE LA $ERCAIA 591 Semibordeiul 20. Pentru cercetarea acestuia, längä Suprafata 1 a mai fost deschisä о casetä micä, cu scopul de a se putea morca $i colful de sud al locuintei. Gropile de stálp nu au apdrut la coituri ci pe linia peretelui de nord-vest, Tn m 15-16. Forma locuintei, adäncltä pänä la 0,30-0,50 m fafä de actualul nivel de cdlcare Cínclinafia pántéi) este trapezoidald, cu baza mied de circa 3 m si baza mare de 4,50 m. „Tnälf imea" construcfiei este de 4,30 m. ín incinta locuinfei au fost descoperite fragmente ceramice post-romane §i doi „cäfei" de vatrd, ace$tia Tn apropierea gropilor. Semibordeiul 21. Nici acesta nu se adánceste cu mai mult de 25-27 cm fatä de nivelul de cdlcare antic, are tot un plan trapezoidal, dar cu dimensiuni mai mici decät precedentul (2,50x3,50x3,50m). Continea cateva fragmente ceramice post-romane. Semibordeiele nr. 19,20,21 aveau fdrd excepfie doi perefi orientati ca si locuinta nr. 8, respectiv SE-NV. Locuinfele si anexele gospodáresti Dupd cum s-a precizat deja7, cercetarea arheologicd de la $ercaia„Bdlus" a Tntdmpinat о serie de dificultäti, atät Tn ceea ce priveste marcarea suprafetei pe care se Tntindea asezarea post-romanä, cat $i a complexelor luate Tn parte. Este firesc, asadar, ca succintele considerafii asupra asezärii $i pe objective sä aibä un oarecare grad de probabilitate. О primä problemä care se pune (nu neapärat Tn ordinea importantei) este cea a amplasärii $i a numärului de case post-romane de pe „Bälu$". Partial suprapuse sau alternante cu locuinfele dacice (Tn zona liniarä a stälpilor de Tnaltä tensiune), locuinfele post-aureliene se situeazä tot la vest de acest reper contemporan (vezi planul de situafie). Faptul nu ni se pare a se datora evitärii intenfionate a zonei locuitä intens pänä Tn preajma anuiui 106 e.n., fiind foarte pufin probabil ca noii locuitori sä mai fie con$tienfi despre locuirea aici a unora dintre strämosii lor8 . Este foarte posibil ca optarea pentru о anume suprafafä pe care sä-si Tntemeieze о nouä vaträ sä se datore2e unor condifii foarte favorabile, nu cu mult diferite de cele anterioare cuceririi romane: peseuit, vänat, agriculturä, lemn de construcfii, minereuri de Her etc., ceea ce poate explica integral existenfa aici a cel pufin trei sate post-aureliene. La fel de importantä, mai ales pentru problema demografiei postromane, este estimarea numärului de locuinfe si, implicit, al celui al locuitorilor. Restränsä la maximum, aria cercetärilor pe care au fost reperate complexe Tnchise post-romane depäseste 1 ha (12.000 mp, pl. CCXLVI, CCXLVII). Din aceastä suprafafä s-au säpat circa 720 mp. Raportul dintre terenul cercetat si cél necercetat este de aproape 1:17. 7 Ibidem, p.9-11. 8 ibidem, p.24.
