Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 23-24. (1994)

I. Arheologie

140

DUMITRU PROTASE. ANDREI ZRÍNYI

66

Pannonia meridionalä ori chiar Tn Dacia75a . Pe de attä parte, acel Aurel(ius) Victor nat(ione) Dacus, selecfionat din efectivele alei pentru equites singulares de Ia Roma, indicd intrarea unor autohtoni si Tn cadrul acestei formatiuni auxiliare prin recrutarea teritorialä76.

Tn afarä de unitated de cavalerie de Ia Bräncovenesti, Tn Dacia mai sunt cunoscute epigrafic urmätoarele trupe auxiliare de illiri (sau cu componentä illird) ori din Illyricum:

1. Vexillatio equitum Illyricorum este mentionatä Tn diploma militarä din anui 129 printre trupele Daciei Inferior77 , färä a i se cunoaste locul de stationäre. Se crede, Tn general, cä ea a fost Tnfiintatä cu ocazia räzboaielor de cucerire a Daciei si trimisä apói cu misiuni speciale Tn noua provincie78.

2. Numerus (equitum) Illyricorum se cunoa$te din douä inscriptii79 si din diploma' militarä de la Palamarca (Bulgaria), diploma eliberatä Tn anul 140 soldatului Bithus Solae?® , bess de origine. Locul de garnizoanä nu este deocamdatä cunoscut.

3. Numerus equitum electorum ex Illyrico, probabil unitate deosebitä de precedenta, este mentionatTntr-o singurä inscriptie81. Nu i se cunoaste nici locul de cantondment $i nü apareTn nici о diploma militarä.

4. О enigmaticä ala electorumß2 mai este atestatä epigrafic la Cäsei, längä Dej,Tn prima jumätate a secolului III. Ea a fost pusä Tn legäturä sau chiar considerata identicä cu vexillatio equitum Illyricorum.

Acum este dificil de afirmat cu certitudine, cänd si Tn ce Tmprejurari a luat fiintä $i s-a stabilit Ia Bräncovenesti aceastä trupä de illiri. Se pare cä trebuie sä admitem, cum s-a afirmat mai demult83 , cä ea s-a constituit prin transformarea Tn ala a acelui numerus (equitum) Illyricorum, rezultat si el din vexillatio equitum Illyricorum, unitati despre care a fost vorba mai Tnainte.

75a Despre illirii din Dacia Tn lumina epigrafiei, D. Protase, Tn GodbnjaKSarajévo), XVII, 1978, p. 127-135; SCIVA, XX. 4, 1978. p. 497-503.

76 Supra, nota 48.

77 CIL. XVI. 75; Wagner, Dislokation, p. 51-52.

78 D.Tudor, OttRorrr. p. 340.

79 CIL. III. 1197;VIII. 9358=ILS. 2738; numerus Illyricorum.

88 B.Gprov, ТП Klio. 37, 1959, p. 196-198; AnnÉp. 1962. 264: numerus equitum Illyricorum. Observäm ca mcercarea lui G.Bakó (.SCIVA. 26, 1965. p. 141-145) de a dovedl ca acest numerus a stationatTn castrul de la Hoghiz (jud.Brasov) rämäne Tndoielnicä. neconvingätoare. pentru ca lectura „inscrtptieEmonogram", pe care se bazeazo argumentarea si concluzta sa, este mai mult decät neslgurä.

81 CIL XI. 395=/LS. 2739.

82l.l. Russu.Tn ActlvMuz. II, 1956, p. 129-131.

83 H.T. Rowell, RE, XVII, 1937. col. 1135; Wagner, loc. Clt. D.Tudor, OttRom4. p. 340-341.