Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
I. Arheologie
7 FORTIFICAT!! DACICE 61 II—2: Crizbav, Jigodin, Mägura Codlei, Racu, $eica Micä, Teliu, Zetea, Ghindari, Bodoc32 33 34 35. II—3: Ca sedii ale unor cäpetenii militare si religioase sigure consideräm doar ceta’ea de la Racos-Ormenis si, temporar (doar ín faza finálé pe cea de la Tili^ca. Indiferent de tipurile constructive sau functionale, atit asezärile intärite, cit si fortificatiile propriu-zise, au in majoritatea cazurilor valuri de pämint, valuri cu structura mixta, saniuri si ziduri seci. Cele incadrate de noi in tipurile I—1 si I—2 sint in totalitate creatii autohtone. Deosebirea lor de fortificatiile hallstattiene — färä a se repercuta in vreun fel asupra celor afirmate mai sus — constä in reducerea considerabilä a dimensiunilor (vezi cazul celor de la Bodoc, Cernatu de Sus etc.), desi nu lipsesc exemplele in care continué sá fie folosite si cele care inchid multe hectare—. iNu eredem cä in aceste aouä categorii poate ii vorba de vreo influenta stréiné, cu atit mai mult cu cit, asa cum s-а demonstrat nu demult-% smt mai vechi decit cele celtice. Chiar §i cea de Ja barátéi, considerata de umi cercetótori de mspira^ie celticä3°, se dovedette a fi tot о fortificatie dacicä36. Sínt acestea dovezi neindoielnice ca desi aacii nu au respins niciodatä tehnicile de constructie sträine, pe care le-au adaptat, ei si-au construit sisteme defensive la care au aplicat in primul rind experienda proprie, traditionalä. In cazul cetätilor in opus quadratum se poate vorbi pe bunä dreptate de influende sträine (§i chiar de prezenda efectivä a mesterilor care au lucrat la ridicarea lor). Cu aceastä tehnicä daco-getii au putut sä ia contact cu citeva secole inainte ca ziduri de acest fei sä aparä in interiorul arcului Carpatilor37. Adoptarea (pentru cä mai devreme nici nu au simtit trebuinta, dar nici nu au avut puterea sä ridice asemenea constructii) a avut loc cel mal de timpuriu in La Тёпе C (Reinecke) sau in primul veac dinaintea erei noastre38. In aceastä tehnicä (mäcar in detalii diferitä, dacii utilizind mai mult lemn decit grecii) sud-estul Transilvaniei nu are constructii de amploarea celor din Muntii Orástiei-Ca suprafatá, indiferent de tip, cetädile din sud-estul Transilvaniei sint, de asemenea, foarte diferite: de la mai pudin de 1 ha (Arpa$u de Sus, Crisbav, Teliu etc.) la peste 3 ha (Odorheiu Secuiesc, Bra§ov—Pietrele lui Solomon). La fel de variate sint si dimensiunile elementelor defensive care, ín unele cazuri, mérése considerabil suprafetele- Astfel, la tipurile 32. Aceasta din urmä hallstattianä dar locuitä temporar ín Latene (supra, nota 29). 33. H. Daicoviciu, loc. cit.; I. H. Cri$an, op. cit., p 320 urm. 34. I. H. CrRan, op. cit., p. 310. 35. Ibidem, p. 312. 36. Ibidem, dar in special I. Glodariu, autorul unor cercetäri recente, de la care avem informatii amabile. 37. C. Préda, A. Doicescu, In Histria, II, 1966, p. 300 $i urm. 38. I. H. Cri$an, op cit., p. 314.
