Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)

I. Arheologie

'62

FLOREA COSTEA

8

r—1 I—2 grosimea valuriior oste dc cel putin 13—14 m (Arpasu de Sus), dar si de numai ci(iva m (Teliu). $anturile au о deschidere de la 3—4 m (Crizbav) la 6 m Risnov) si chiar 13 ш (din nou Arpasu de Sus). La cetätile din grupele I—3 si I—4 insä, elementele defensive au proportii mult mai reduse, grosimea zidurilor pornind de la 1 m (Breaza)

Si ajungind la aproape 3 m (Racos, Tilisca). Existä douä fortificatii al caror „zid“ ajunge la 9 m grosime. Este vorba de cea de la Covasna si de un segment din incinta do la Brasov-Pietrele lui Solomon. Chiar si intre acestea existä insä deosebiri fundamentale, in sensui cä la cetatea de la Brasov avem de-а face dar cu douä paramente (deci mu^us dacicus dar), in timp ce la Covasna este vorba de о ingrämädire de bolovani ce au rostul de a intäri valul (s.n.).

Desprc rolul social-economic, militar si mai ales, politic si de cult nu definem íntotdeauna dovezi suficiente. Daca prímül este in afara oricäror indoieli la fortificafiile locuite permanent sau in rástimpuri mai indelungate, iar cel militar rezidä in insäsi ratiunea ridicärii lor, nu intotdeauna se pot face afirma^ii sigure in ceea ce priveste importanta politicä si de cult. Analizínd mai multe exemple de pe íntinsul Daciei, H. Daicoviciu considera cä mäcar о parte din cetätile din ultimele douä tipuri puteau fi resedinte ale unor personalitáti din istoria daco-getilor39, ca si alti istorici romäni, ín vechime sau mai recent40 41. Nu este deloc exclus ca si cele de pämint, mai vechi si mai mari (desi dimensiunile nu sint un criteriu) sä fi avut la vremea lor acelasi rol, pe care unele si 1-au pästrat pinä in perioada „clasicä“. Nominalizarea acestora este insä anevoioasä si ín sud-estul Tmsilvaniei.

О íntrebare care s-ar cuveni sä primeascä un räspuns dar este aceea privitoare la momentul, dar mai ales la motivul ce i-a determinat pe daci sä procedeze la intárirea asezärilor. Precizäm de la ínceput cä nu impärtäsim päreri ca acelea care sustin cä „. . • inceputul ridicärii cetä- • filor dacice din Transilvania trebuie privit in contextui istoric al ridicärii dacilor si al noii miscári a celfilor din Boemia si Moravia spre räsärit, sub presiunea germanicä, mai ales in secolul II í.e-n.“42, acestea in prímül rind pentru cä dacii nu incep sä-si ridice cetáfi abia (s.n.) in secolul al H-lea i.e.n. In al doilea rind pentru cä, indiferent de influenfele sträine, ei au rezolvat (in felül lor) problema defensivei proprii ínaintea celtilor43. Cauza realä si primordialä se cuvine a fi cäutatä ín relatiile social-economice si politico-militare, interne ori cauzate de natura contactelor cu

39. H. Daicoviciu, op. öit., p. 317 $i urm.

40. C. Daicoviciu, in ÁJ./.S.M. Sofia,, 150, t. 1, fase. 2. p. 111—126; idem, in Atti del Settimo Congresso Internationale di Archeológia Classica, 1961, vol. Ill, p. 81—86; H. Daicoviciu, Dacii, p. 130; idem Dacia de la Burebista la cucerirea romanä, p. 53.

41. G. ?i St. Ferenczi, op. cit., p. 148.

42. D. Berciu, in Magazin istoric, 9, 1969, p. 47—48.

43. I. H. Cri^an, op. cit., p. 310.