Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
I. Arheologie
3 FORTIFICATII DACICE 57 intimpinarea erodärii valului s-а fäcut prin invelirea lui cu о manta de lut galben-maroniu, tasat intentionat. Nu se poate preciza adincimea §antului in aceastä fazä, care se pare cä nu diferea de cel din faza a doua (1,50—1,70 m sub baza valului). Valui putea depäsi 2,30—3 m maliimé In faza a doua s-а inaltat valui si s-а construit о palisadä, valui fiind partial lätit. In el s-au infipt, numai pe culme, patru siruri paralele de stilpi cu diametrul de 20—25 cm, distanta dintre ei oscilínd intre 1—1,75 m. ln acest stadiu se poate vorbi de о apärare ce consta dintr-un $ant larg la gurä de circa 13 m si adinc de 2 m §i dinV-un val lat la bazä de 13—14 m, inalt de data aceasta de 3,50—4 m. Pe coama lui, cele patru rinduri de stilpi (intre care, pina la о inältime apreciabilä, poate 1,50—2 m s-а pus pämint, lätimea atingind 5—5,50 m) formeazä о palisadä care, impreunä cu valul creau un obstacol inait de 5—6 m. La nord de val a fost säpat un sant mic, tot ín faza a doua, dar nu cu rol strategic, ci pentru a féri locuintele de apa scursä de pe val. Santul si valul au acum 41,50. si respectiv, 40 m lungime. Nu este posibil a se preciza intervalul dintre faze. Incetarea locuirii pe Tinosu s-а produs ca urmare a unei distrugeri violente. Fortificatia de la Arpa§u de Sus se inscrie in tipul „promontoriu barat“, cu multe analogii ín Dacia preromanä, inclusiv „zidul“ de lemn intilnit si la Barbo$i.2S-2. COVASNA- Descrisä pentru prima datä de cätre В Orbán ca fort medieval23 24, ceta'ea de la Covasna a fost inscrisä in rindul celor dacice de cätre C. Daicoviciu26. Cetatea se aflä pe promontoriul stincos numit „Muntele Cetätii“, la est de orasul cu acelasi nume, intr-o vale imprejmuitä de munti §i de douä piraie. Altitudine — 930 m. Promontoriul a fost terasat si nivelat. Cea mai abruptä este partea esticä. Platóul superior are о forma ovalä (30 x 18 m). Cele trei terase, pe cotele inferioare ale platoului, au fost Inconjurate cu ziduri de piaträ, inältatä din lespzi intre care se aflä „liánt“ de lut. Pietrele sint fasonate doar pe partea exterioarä. Grosimea zidurilor oscileazä intre 3 si 9 m (aceasta din urmä in jurul terasei a doua). Locuitä mai íntii in secolele V—IV í.e.n., asezarea de aici a fost populatä si in ultimele douä secole ce preced cucerirea romanä. Preponderent este materialul ceramic, de ambele categorii. Din vasele modelate cu mina fac parte oalele-borcan, fructierele, cestile etc., ornamentate cu butoni aplatizati, rotunzi sau alungiti, briuri crestate ori vä-23. I. Glodariu, M. Macrea, Asezarea dadcä de la Arpasu de Sus, Bucure^ti, 1976, Cu toatá bibliográfia mai veche. Pentru Moldova, vezi N. Gostar, in Apulum, V, 1963, p. 145; idem, in Cctati dacice din Moldova, p. 34; idem, in Materiale, VIII, p. 505—511; S. Sanie, I. T. Dragomir, in Danubius, IV, 1970, p. 135 ?i urm. 24. A Székelyföld leírása, Pesta, III, p. 154. ■25. SCIV, 1, 1950, p. 119—120, 146.
